Garofita Pietrei Craiului

“...micuţa Dianthus callizonus, ce-i drept o raritate, poate fi luată ca tipul artei întrebuinţate de natură pentru pictarea unei flori.... E una din podoabele Carpaţilor noştri, de care Alpii ar putea fi invidioşi.”
Ion Simionescu

     

    Garofita Pietrei Craiului a produs prin raritatea ei o vie nedumerire in randul oamenilor de stiinta; planta nu este intalnita in nici unul din masivele muntoase invecinate si nici nu se aseamana cu vreuna din garofitele din Europa, intrunind caracterele a doua grupe sistematice ale genului: “Alpini” si “Glauci”. Originea ei insa nu a fost pe deplin lamurita.  

    Se pare ca se aseamana cu o garofita din China, fiind o specie relicta, apartinand unui trunchi primitiv al genului din care s-au despins in alte parti ale Europei speciile actuale de garofite alpine. Una din ipoteze presupune ca aceasta specie s-a pastrat intr-o enclava carpatica in care s-au conservat conditiile de clima si sol initiale. Astfel planta ar fi supravietuit pana astazi fara a suferi transformarile prin care au trecut celelalte specii. Ipoteza pare valida daca urmarim pozitia geografica a Pietrei Craiului si structura sa geologica.

    Planta apartine familiei Caryophyllaceae, care la randul ei apartine ordinului Caryophyllale. Este o famile foarte numeroasa, cosmopolita, care numara 88 de genuri si peste 2000 de specii din zonele temperate. Multe dintre ele sunt plante decorative, si multe sunt foarte raspandite. Cele mai multe cresc in bazinul Mediteranei si in regiunile de granita dintre Asia si Europa. In emisfera sudica traiesc foarte putine plante din aceasta familie, remarcabila fiind Colobanthus quitensis, planta dicotiledonata cea mai sudica si una dintre cele doua specii de plante cu flori ale Antarcticii. 

    Tulpina scundă, de 5—10 cm înălţime, poartă la vîrf o singură floare cu corola de circa 3 cm în diametru, formată din cinci petale late, la vîrf dinţate, de culoare roşie-carmin, la bază cu o pată purpurie, împestriţată cu alb şi cu peri albi, mătăsoşi, strălucitori. Floarea prezintă în centru un inel purpuriu pestriţ, deosebit de caracteristic. Pe dos, petalele sînt albe-verzui. Frunzele înguste şi alungite, de 2—4 cm lungime, sînt aşezate în perechi. Înfloreşte în lunile iulie si august.Creşte numai pe brînele şi coastele abrupte din Piatra Craiului, fiind planta endemică pentru acest masiv si declarata monument al naturii.

   

    Garofita Pietrei Craiului a fost descoperita de doi botanisti ardeleni, cu mai bine de 150 de ani in urma. Dupa o obositoare expeditie pe crestele salbatice ale Pietrei Craiului, Kotschy si Schott au adus in lumea stiintei o floare rara, de o neasemuita frumusete: Dianthus Callizonus (garofita cu prea frumoase brauri). Ion Simionescu descria planta: “Petalele rasfrante larg sunt de un ros de carmaz sters. Pe ele sunt trase dungi, in lung, de un ros mai inchis, ira spre launtrul florii, o rotita de dantela fina cu ochiuri mici de aceeasi culoare mai inchisa. Urmeaza apoi un cerc alb, cu raze iarasi rosii, iar in mijloc, un joc de verde si alb neintrecut… ”  

     Familia garoafelor cuprinde plante cu tulpinile articulate, formate din noduri şi internoduri. Frunzele sunt simple, totdeauna cu marginea întreagă şi opuse, de obicei sesile şi cu baza concrescută într-o teacă în jurul tulpinii. Stipelele lipsesc totdeauna. Florile sunt grupate în inflorescenţe dihazii. Floarea este bisexuată, cu simetrie radiară, pe 5 cicluri şi pe tipul 5, mai rar pe tipul 4.

    Caliciul are sepalele libere sau concrescute şi este persistent la fruct. Corola este totdeauna cu petalele libere, adesea bifidate sau numai dinţate la creştet, uneori sunt avortate (Sagina). Androceul este format din 2 cicluri ide stamine, dar cel intern se poate reduce la unele specii. Ovarul este superior sau semiinferior şi cu o singură lojă, uneori în partea inferioară cu 2-5 loji şi cu 3-5 stigmate libere.

    Fructul este o capsulă multispermă, cu dehiscenţa apicală, printr-un număr de dinţi egal sau dublu faţă de numărul carpelelor. Rareori fructul este unisperm şi indehiscent, o nuculă sau cărnos, o bacă (Cucubalus). Genul dianthus, care in limba greaca inseamna floare divina, (dios(zeu) , anthos(floare)) cuprinde aproximativ 300 de specii anuale si perene, numeroase varietati si hibrizi. Sunt foarte usor de cultivat si foarte apreciate pentru culorile vii si parfumul lor delicat.
   

     In muntii romanesti traiesc alaturi de garofita Pietrei Craiului si alte specii: Dianthus spiculifolius, Dianthus superbus, Dianthus glacialis subsp. Gelidus, Dianthus carthusianorum, Dianthus armeria, Dianthus armeriastrum, Dianthus banaticus,Dianthus campestris , parte dintre ele fiind ocrotite prin lege.