Porumbacu de Jos pe la 3 si ceva. Ne intelegem repede cu cineva sa vina sa ne duca pana "La cariera" si ne asezam la umbra sa ne dezmortim si sa mancam cate ceva. Dupa o ora de asteptare sunam si aflam ca s-a stricat masina. Soarele arzator (peste 35 de grade) si drumul lung (aprox. 22 km + poteca prin padure) apar ca singurele lucruri sigure ale zilei... Pornim incetisor catre Porumbacu de Sus, cu viteza de rama... spre norocul nostru zarim in fata unei porti o camioneta. Ne intelegem reepde cu proprietarul si iata-ne in goana catre munte.Trecem in revista, pe rand, varfurile si vaile nord fagarasene: de la
Suru, pana la Serbota si catre caldarile Balei...De-a lungul drumului, dincolo de Prombacu de Sus, de-o parte si de alta, noi constructii ne insotesc pana sus in munte. Dupa 40 de minute ajungem la cariera, trecand peste mai multe rupturi provocate de torente. De aici, drumul devine mai simplu: ne luam in spinare rucsacurile si pornim in sus. O vreme urmam drumul dorestier, apoi imbratisam poteca ce urca in largi serpentine pe Muntele Serbotei. Lumina cade piezis, dinspre dreapta mangaindu-ne privirile cu raze blande si umbre tainice... ne insoteste o vreme sunetul Serbotei, apoi cel al vantului schimbator, anunatand, ca o rea presimtire, schimbarea vremii...
La cabana ajungem inainte de ora 8, la timp pentru a ne bucura de apus... 
intindem repede corturile, dam drumul la primus si ne asezam la masa. Noaptea fagaraseana coboara repede si deplin, invaluindu-ne intr-o patura groasa de mister. Adormim cu gandul la ziua de maine. Peste noapte ne trezim de mai multe ori si admiram cerul perfect, smaltuit cu milioane de stele. Pe la 5 dimineata, peste Muchia Tunsului, rasare sfioasa luna noua. Dinspre apus, din Valea Oltului razbat pana la noi luminile fulgerelor. Asteptam cu speranta ca vantul o va indeparta, dar, pe la 7, furtuna ne inghite ca un balaur intunecat. Fulgera si trazneste, vantul sufla violent, iar ploaia cade din belsug. Stam ca potarnichile in cabana la o masa si bem 
ceai. Incet orele trec, furtuna se mai domoleste, dar nicio sansa de inseninare. Ne trecem vremea intre jocul de whist, visinata lui Andrei si afinele care abunda in jurul cabanei. Din timp in timp iesim afara si privim inciudati catre cerul inchis. Doar in amurg, catre vest se iteste soarele, printr-o spartura, vlaguit si indepartat. A doua noapte o petrecem infrigurati, gandindu-ne ca si a doua zi am putea sta degeaba langa corturi. Deja planurile noastre de a merge pe creasta pana la Suru sunt zadarnicite. 
Luni dimineata nu pare a se fi schimbat ceva... ceata ne invaluite din toate partile, iar vantul nu reuseste s-o ridice decat putin si pentru cateva minute... Pe la 9 ne luam rucsacurile de tura si pornim catre Piatra Pranzului, cu gand de a ajunge spre Negoiu. Ciobanii din Valea Saratii ne dau o speranta - sunt cu oile la pascut si ne spun ca spre amiaza se va lumina... Dupa vreo ora jumate ajungem la Piatra Pranzului, in punctul in care traseul spre Negoiu se desparte de cel care trece prin Strunga Ciobanului catre Lacul Caltun. Hotaram sa amanam 
intindem repede corturile, dam drumul la primus si ne asezam la masa. Noaptea fagaraseana coboara repede si deplin, invaluindu-ne intr-o patura groasa de mister. Adormim cu gandul la ziua de maine. Peste noapte ne trezim de mai multe ori si admiram cerul perfect, smaltuit cu milioane de stele. Pe la 5 dimineata, peste Muchia Tunsului, rasare sfioasa luna noua. Dinspre apus, din Valea Oltului razbat pana la noi luminile fulgerelor. Asteptam cu speranta ca vantul o va indeparta, dar, pe la 7, furtuna ne inghite ca un balaur intunecat. Fulgera si trazneste, vantul sufla violent, iar ploaia cade din belsug. Stam ca potarnichile in cabana la o masa si bem 
ceai. Incet orele trec, furtuna se mai domoleste, dar nicio sansa de inseninare. Ne trecem vremea intre jocul de whist, visinata lui Andrei si afinele care abunda in jurul cabanei. Din timp in timp iesim afara si privim inciudati catre cerul inchis. Doar in amurg, catre vest se iteste soarele, printr-o spartura, vlaguit si indepartat. A doua noapte o petrecem infrigurati, gandindu-ne ca si a doua zi am putea sta degeaba langa corturi. Deja planurile noastre de a merge pe creasta pana la Suru sunt zadarnicite. 
urcarea catre amiaza, pentru ca in departe se aud tunete. Urcam incetisor strunga si trecem de cealalta parte a muntelui. Ne continuam drumul printre blocuri mari de piatra si dupa inca vreo ora si jumatate ajungem in Portita Negoiului. Asistam la spectacolul minunat pe care ceata ni-l ofera, invaluindu-ne pe alocuri si apoi dezvaluind privelisti ametitoare de o rara frumusete. Coboram repede catre refugiul Caltun, unde ne odihnim pret de trei sferturi de ora, asteptand imbunarea vremii. Cum niciun semn nu se arata pornim incetisor catre varf. Alegem pentru urcare Strunga 
Dracului. Ne strangem betele de treking si ne intrebuintam de maini pentru a urca diferenta de aproximativ 200 de metri. In jumatate de ora ajungem in mica sa de deasupra hornului si apoi urcam repede catre varf. In stanga privirea este atrasa de Valea Negoiului, luminata intens de soare. Catre varf, insa, ceata este nepatrunsa. Ajungem la varf catre ora 3 si jumatate. O fotografie de grup, cateva discutii cu un grup de turisti veniti dinspre Balea si apoi, catre vale. Coboram repede pe versantul vestic si, dupa 30 de minute, ajungem in Saua cu Popasul lui Mihai. Custura Saratii coboara in fata noastra purtandu-si fetele expuse catre apus. Ne luam gandul de la ea si coboram spre nord catre cabana Negoiu. Frumosul Ac al Cleopatrei ramane repede in urma. Trecem in graba si de Piatra Pranzului. Intre timp soarele a biruit ceata, iar Valea Saratii ni se 
dezvaluie in toata frumusetea ei. Trecem peste tapsanele inierbate ale caldarii glaciare, intram in Poteca Zmeilor si la ora sase suntem inapoi la cabana, incantati de plimbarea noastra pe cel de al doilea varf al tarii. Seara trece repede, suntem obositi de drum. Cerul este promitator si somnul vine repede, iar noi alunecam catre tara viselor...Marti dimineata strangem incetisor corturile, ne facem rucsacurile si o luam alene catre vale. Soferul intarzie si ne trecem vremea cercetand rocile din albia raului Serbota. In cele din urma pornim si
ajungem catre 3 dupa amiaza la drumul national Brasov - Sibiu. Facem autostopul si reusim sa prindem acceleratul de 5.30 catre Bucuresti. Tura noastra se incheie, ca de obicei, cu discutii despre urmatoarea iesire. Ne asteapta o saptamana intreaga in Retezat !
tura de o saptamana 2-3 bluze de poliester).
puternic poate sa va produca arsuri, vantul poate patrunde mai usor si va poate scadea temepratura corpului, crescand, in consecinta, consumul energetic, nu va protejeaza impotriva zgarieturilor, intepaturilor sau muscaturilor animalelor salbatice). As recomanda pantalonii din poliester datorita grutatii scazute si faptului ca se usuca foarta repede, permitand totodata evacuarea vaporilor de apa din transpiratie. Exista mai multe materiale patentate pentru pantaloni (se utilizeaza si la bluze). Pentru conditii nefavorabile de vreme exista un pantalon special care se pune peste - suprapantalonul, fabricat din materiale impermeabile si respirabile. In zilele friguroase de iarna pot fi folositi si pantalonii din polartec sau fleece (nu ofera o buna protectie la vant). O chestiune aparte ar fi legata de lenjeria de corp, care ar fi preferabil sa fie fabrica tot din materiale usoare, stransa pe corp, cu un bun indice de respirabilitate.
un indice de respirabilitate cat mai bun. Pentru iarna e recomandabila o jacheta cu dubla laminare. Tot aici ar putea fi mentionata si pufoaica sau canadiana, cu precizarea ca in drumetie se intampla destul de rar si doar in conditii de ger aprig, sa folosim pufoaica. Ca o alternativa la jacheta clasica ar putea fi folosite jachetele cu membrana windstopper/softshell, insa acestea, desi sunt rezistente la apa, nu sunt impermeabile. In legatura cu alegerea jachetei as atrage atentia asupra cusaturilor, care trebuie sa fie vulcanizate, a fermoarelor(de obicei se folosesc fermoare YKK) si a sistemului de aerisire.
produsele contrafacute; de aceea as recomanda ca