Afinul este un arbust mic cu inaltimi intre 30 si 50 cm, cu tulpini taratoare, ramuri opuse, verzi si cu frunze alterne, lungi de 1-3 cm, rotund-ovate pana la eliptice, cu marginile costate, prezentand un petiol scurt.Florile sunt solitare, hermafrodite, pendente, de culoare alb-roz.Corola este golbulos-urceolata,terminandu-se in 5 dinti, caliciul gamosepal, corola globulos-urceolata, iar androceule este format din zece stamine.
Fructele sunt bace, rotunde, zemoase, de culoare neagra-albastruie, cu aspect brumariu, continand numeroase seminte marunte. Sucul lor este violaceu-purpuriu, gustul dulce acrisor-aromat.
Este raspandit in regiunile de munte, in zone deschise, de la limita inferioara a molidului si pana in zonele alpine, foarte frecvent in asociatie cu merisorul, formand tufarisuri compacte si intinse. Prefera zone cu temperaturi anuale moderate si precipitatii intre 800-100mm. Desi este rezistent la seceta, aceasta are efecte negative asupra fructificarii. Excesul de umiditate provoaca pierderea frunzelor. Fructifica mai abundent pe versantii cu expozitie sudica, mai insoriti.
De la afin se folosesc atat fructele (proaspete sau marmelada) cat si frunzele (decoct). Frunzele se pot recolta tot timpul verii, pana toamna tarziu, rupandu-se ramurile fara flori. Fructele trebuie culese la maturitate, adica in iulie-august. Frunzele se usuca impreuna cu ramurile, in locuri umbrite si bine aerisite. Daca se foloseste caldura artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 40 grade C. Din 3-4 kg frunze proaspete, se obtine 1 kg produs uscat. Fructele se intind in straturi subtiri in camere incalzite, pe rame cu plasa de sarma galvanizata. Se pot usca si in uscatoriii sistematice unde temperatura nu trebuie sa depaseasca 60-70 grade C.Dupa uscare se lasa 2-3 zile si apoi se ambaleaza. Din 7-8 kg de fructe proaspete se obtine 1 kg produs uscat.
Fructele contin apa (86 %), zaharuri (7-13 %), zaharoza (1-2 %), proteine (0,8-1,2 %), acizi organici (cca 1 %) din care acid uric (cca 0,9 %), acizi (benzoic, oxalic, citric, tartric, malic, succinic) (0,05-0,15 %), pectine (0,350-0,490 %), tanin (0,300-0,430 %), vitamina C (12-20 mg %), vitamina A (280 U.I.). vitamina PP (0,2 mg%), vitaminele B1 si B2 (0,02 mg % fiecare), vitamina E, saruri de potasiu (50 mg %), calciu (10 mg %), fosfor (8 mg %), sulf (8 mg %), magneziu (6 mg %), clor (5 mg %), mangan (3 mg %), fier (1 mg %).
Afinul are proprietati astringente, antidiareice si antihelmitice, fiind indicat in diabet (pigmentul mirtilina reduce nivelul zaharului din sange), in combaterea diareei (este un bun antiseptic), in tratamente cosmetice (pricnipiile active au proprietati astringente si antiseptice), in tratarea stomatitelor, a aftelor si a eczemelor. Consumul de fructe sau marmelada de afine este benefic pentru reglarea
fermentatiilor intestinale, fiind un bun ameliorator al inflamatiilor hemoroidale si un restabilizator al poftei de mancare. Decoctul de afin (o lingura de fructe uscate si zdrobite la o ceasca de apa, fiarta 5 minute si infuzata 15 minute) se foloseste la clatitul gurii contra faringitelor, stomatitelor, aftelor, la curatirea eczemelor, in comprese si spalaturi.
