Piatra Mare si Prima Zapada

Tura s-a desfasurat in cadrul programului "Tinteste in sus !", vizand initierea membrilor noi ai Asociatiei de Ecoturism Azimut in turismul montan. Au participat, alaturi de mine, Ioana, Simona, Adi, Rusu si Andreea. Am ales pentru prima zi, intrucat prognoza meteo era favorabila, sa strabatem culmea principala a masivului, urcand pe la Bunloc.

Cu chiu cu vai ajungem in Timisul de Jos pe la 11 si ceva de dimineata. Trenul personal strabate 155 km in peste 5 ore (deci o viteza medie de 30 km pe ora...). Coboram repede din tren si ne luam drumul. Alte doua grupuri, mai mari decat al nostru, trec in sus spre 7 Scari. Noi cotim catre stanga, inainte de bariera, in directia cabanei Bunloc.

Cerul e de postav gri, drumul plin de noroi. Doar copacii ne bucura cu hainele lor tomnatice - padurea asta are un stilist bun ! Urcam domol, rucsacurile sunt grele - corturi, saci de dormit, tot tacamul. Spre dreapta, prin goluri de padure, vedem catre Varful Piatra Mare frumoasa vale a Sipoaiei... petece galbene, petece rosii, petece verzi, tivite cu alb.

Sporovaim, ne oprim ades pentru poze, respiram si ne bucuram de linistea padurii, tulburata numai de zapada care se scutura din copaci in adierea vantului, lansand asupra noastra un atac neintrerupt.
Dupa un ceas ajungem la locul vechii cabane; inca un pic si suntem in curtea cabanei Sava-Bunloc. Schimbam doua vorbe cu cabanierul si urcam hotarat spre statia de telescaun.
Pe aici zapada s-a instapanit... punem parazapezile si trecem mai departe de-a coasta catre Bechia. Ocolim larg si depasim mai multe vai in urcus domol.

Doar la Gatul Chivei urcam mai sustinut vreo doua sute de metri. Pe culme ne punem manusile si caciulile pentru ca vantul a devenit cam taios. Dupa un colt de munte ajungem in fata Pesterii de Gheata . Cum ora e cam tarzie si vrem sa punem cortul pe lumina abandonam ideea de a intra, asa ca dupa o pauza de ciocolata ne lasam usor catre Piatra Mica.

Lasam fetele in ritmul lor si o zbughim in sus. Dupa 15 minute de urcus cu sufletul la gura ajungem in platoul pe care este asezata cabana Piatra Mare. Printre nori negri si repezi luna ne zambeste cu toata gura. Ne indreptam spre ruinele fostei cabane, unde mai sunt alte doua corturi. Desfacem rucsacurile si ne apucam de cort. Pana sa terminam, apar din vale si fetele. Desfacem in graba lucrurile si ne retragem cu totii in cabana imbietoare. E cald si pustiu. Ne desfatam cu ceai cald si ciorba de legume. Ne cam codim la gandul ca trebuie sa ne intoarcem in cort, mai ales ca afara sunt deja -5 grade. Sporovaim verzi si uscate. Dupa masa o cana de vin fiert vine numai bine sa ne incurajeze, asa ca, de voie de, nevoie, ne indreptam spre "dormitor". Ne varam in saci si repede-repede Mosu' Ene vine in Piatra Mare.

Ne trezim tarziu, dupa 10 ore de somn. Cortul e plin de apa, de la condensul care s-a scurs si peste saci. Din fericire nu s-au udat prea tare. Strangem alene lucrurile, strangem si cortul si mergem in cabana pentru un ceai. Pe la 12 reusim sa plecam catre varf.

Un cocos de munte ne atrage privirea din marginea padurii cu zborul sau greu si galagios. Urcam pe poteca din dreapta, nemarcata, trecand pe langa arcada de piatra. Turturi mari si plini de promoroaca stau atarnati pe tavanele de piatra. Zapada a acoperit de-a-ntregul pamantul, dar e inca prea mica sa ne incurce la mers. In jumatate de ora suntem pe Claia de Piatra si in inca 20 de minute pe varf. Facem o poza, bem ceaiul cald, carat de la cabana si ne lasam repede in jos catre Coada Pietrei Mari. Lasam in dreapta poteca ce coboara prin canionul Tamina in Timisul de Sus si continuam catre Stana din Pietricica. Inainte de a intra in poiana, insa, prindem marcajul punct albastru si intram in Valea Timisului Sec. Coboram prin padure domol, mirandu-ne de amestecul anotimpurilor si felul in care s-a colorat padurea. Dupa vreo doua ore de mers poteca coboara catre dreapta, accentuat si ajungem in drumul forestier, langa canton. Cautam poteca ocolind larg, prin dreapta cantonul, cu ochii la cainii ce ne latra ca pe ursi, trecem peste un mic baraj si urcam pe Muchia Susaiului, tot ce am coborat ultima jumatate de ora. Inca 40 de minute si suntem in drumul ce leaga Susaiul de Predeal. Tura noastra e gata... Pana la Predeal mergem repede, cu gandul la masa calda pe care ne-am promis-o in asteptarea trenului. Ne incheiem tura cu o masa copioasa, cu ciocolata calda si vin fiert. Semn ca la munte a venit iarna...