Dupa ce, in toate iesirile de anul asta, am avut parte de ploaie, gandul unei ture prin Fagaras, cu echipa mare si formata din incepatori, imi cam taie entuziasmul. Imi pun, totusi, speranta in prognoza meteo, care e favorabila. Plecam la drum cu acceleratul de 7.30, Bucuresti - Satu Mare, eu, Adi, Andrei si Dan, dintre cei "mari", Nuca, Ina, Radu, Alex, Laurentiu, dintre cei "mici". Voie buna si prietenie, drumul, care dureaza 4 ore, pare scurt... Le citesc emotia si nerabdarea de a urca pe Moldoveanu in privire si in intrebarile pe care le pun, amintindu-mi de propriile mele ganduri dintr-o vara indepartata cand am plecat sa urc prima data in Fagaras.
In Brasov gasim repede un sofer de microbuz dispus sa ne duca pana la Manastirea Sambata, lucru care ne convine de minune, intrucat trenuri nu prea mai circula pe ruta Brasov - Sibiu, iar cursele auto sunt si ele, destul de rare. Drumul, de-a lungul partii estice a Fagarasilor, este o incantare. Satele, adunate pe vale, dupa tipic sasesc, cu porti mari, zidite, isi itesc in zarea albastra acoperisurile rosii de tigla... Codlea - Zeiden, Sercaia - Scharken, Fagaras - Fogarasch... drumul aluneca frumos, ca intr-o poveste clasica...
La Manastirea Sambata ajungem la ceasul al doilea al amiezei. Nerabdatori sa ne dezmortim si sa ajungem sus, lasam pe alta data vizitatarea lacasului brancovenesc. In plus, nori cenusii urca spre munte si in departare artileria cereasca si-a inceput asaltul. Ne insiram pe drumul forestier si pornim in sus. Prima ora trece repede si, odata cu ea, drumul pietruit se pierde sub poteca ingusta... Trecem peste mai multe poduri de lemn, bine intretinute, castigand treptat altitudine. Pe partea stanga a vaii, opusa noua, o casacada frumoasa ne atrage privirile. Norii au acoperit tot cerul, dar ploaia intarzie sa cada - ce bine ! Trei femei batrane, coboara pe vale. Vorbesc simplu si bland. Vremea-i a bine, norii se indeparteaza. Or fi fost ursitoarele ?! Curand valea ni se deschide si, catre stanga vedem silueta frumoasa a Pietrei Caprei. In fata, Fereastra Mare a Sambetei deseneaza rotund linia orizontului. Inca un pas, ajungem la cabana. Suntem asteptati si primim repede locuri intr-o camera cu paturi, destul de curata... In afara de noi, in cabana mai sunt o pereche, ce mica-i lumea !, pe fata o cunoastem din AEST, si vreo 5-6 turisti din specia porcus turisticus, care au adus cu ei un generator si o combina - maneaua-i mai frumoasa cand linistea e deplina... Ne trecem orele serii preocupati cu masa si cu cate o bere sau un ceai - dupa gusturi...
Ne trezim cu noaptea-n cap, mancam repede, strangem si pornim spre creasta. Cerul e limpede, doar pe fundul vaii sta tolanita o negura cenusie. Urcam repede, cu spor, rotindu-ne privirea printre frumusetile vaii - Coltul Balaceni, casada de pe Muchia Dragusului, Fereastra Mare. Poteca este tivita cu mii de flori multicolore, aerul, imbatator. Oboseala pe care o simtim cu totii este proaspata si vie. Iesim sus pe la 8.30. Creasta ne intampina cu strai gatit. Spre sud, masivul Dara domina orizontul. In nord, Valea Sambetei, ca un balaur rapus, se intinde supusa spre sesurile Tarii Fagarasului. Poposim cateva clipe, prilej de a ne reface resursele si, catinel, incepem urcusul domol catre Slanina sau Budrul, varf pe care-l ocolim aproape. Silueta semeata a crestei Vistea-Moldoveanu, de neconfundat, are un efect magnetic asupra ochilor nostri. Numaram trei obstacole: Galasescu, Racorele, Hartopu Ursului. Un nor buclucas s-a intepenit spre nord-est, atragandu-ne privirile in clipele de ragaz. Coboram in Fereastra Mica si, apoi, reluam urcusul, sustinut, catre Galasescu. Ajungem aproape de varf, cu rasuflarea taiata, dar bucurosi ca putem privi iarasi spre apus, catre tinta drumetiei noastre. Vaile, ce pornesc prapastios din creasta, de-o parte si de alta, adapostesc ochi de cer - lacuri efemere, putin adanci. Trecem pe curba de nivel de pe Muntele Galasescu Mic pe Galasescu Mare, ocolind un varf, in urcus domol. Catre nord zarim Valea Vistisoarei, neimblanzita. Valea dinspre miazazi se asterne mai cuminte, dezvelind privirii pietre albe slefuite indelung de-a lungul erelor geologice. Trupa noastra se cam desira pe spinarea muntelui. Ne regrupam de mai multe ori si urcam, fiecare in ritmul sau. Mai e un pas- Hartopul Ursului. Ajungem sus, pe rand. Pana in refugiul Vistea Mare coboram agale. Placut surprinsi, il gasim renovat, cu acoperisul schimbat, curat si... gol. Ne strangem in cele din urma cu toti. Cobor, impreuna cu Laurentiu, dupa apa. Gasim un izvor, aproximativ in lina refugiului, cam cu o suta de metri mai jos. Toata distractia, cu gasitul izvorului, umplutul a 18 litri si urcusul abrupt, costa aproximativ o ora. Ne incropim o masa pe cinste, in adapostul, din ce in ce mai necesar, al refugiului. Ceata ne invaluie din toate partile si, departe, se aud, in rastimpuri, tunete. Amanam, cuminti, urcare pe varf - oricum nu am vedea nimic. Cei mici isi scot sacii si atipesc pe rand. Noi, ceilalti, ne invartim in jurul refugiului, admirand si incercand cate putin, hornurile de pe fata nordica. Pereti mari, ce loc frumos de catarare, se intind catre Valea Vistei. Orele amiezei trec incet, fara vreo urma ca vremea s-ar imbuna. Pe la patru incepe sa ploua marunt. Intram si noi in refugiu, resemnati. Din cand in cand, deschidem usa refugiului, poate-poate... Gandul bun nu ne paraseste si, pe la 5.30, cerul se mai curata de nori. Ceata s-a ridicat. Pornim in graba catre Vistea Mare. Intram apoi in custura ce-l leaga de Moldoveanu. Cu atentie si emotie, trecem prin Spintecatura si, in 30-40 de minute, ne insiram la poza de varf. Suntem in cel mai inalt punct al tarii. In toate partile, cetatea imensa a Fagarasului ne infatiseaza privelisti de basm. Pe vai, fuioare de ceata danseaza lenes in lumina amiezii tarzii. Abia banuita, seara izvoraste prin codrii de la poale. Suntem toti, imbatati de frumos... Coboram, fara sa ne grabim, inapoi la refugiu. Doua grupui mari se itesc in Portita. Unii isi intind corturile langa refugiu, altii urca spre Vistea, cu gand de a merge la Podragu. Noi ne vedem linistiti de ale noastre. Stam muti, privind cum soarele coboara incet peste Muchia Vistei. Traim clipe de poveste...
Intunericul ne readuce la cele lumesti. Masa de seara, povesti, sacii de dormit imbietori. Cum nu se inghesuie nimeni la refugiu, lasam deoparte corturile si dormim pe priciurile imbietoare.
De dimineata regasim acelasi peisaj. Strangem, cam cu regret, si coboram spre Valea Vistei. Poteca pierde repede altitudine. Valea este de o frumusete aparte. In partea superioara ridica un zid impresionant de peste 50 de metri. O santintela vegheaza intrearea in Portita Vistei, zisa a turistilor. Cooram atenti catre fundul vaii. Ne adunam, pe rand, langa apa unui parau limpede si rece. Fetele, aprinse de efort, zambesc larg, in fundul ochilor, o luminita tainica licare jucaus. Tura noastra s-a incheiat. Frumos. Mai departe, coboram prin padure, pe o poteca frumoasa. Prin luminisuri, ferigi viguroase, pe coastele muntilor, adanc sapate, urmele suvoaielor. Ne contrariem, intalnind un grup, foarte dezlanat, de patruzeci, dupa spusele lor, de tineri, care nu prea stiu regula salutului intre muntomani. Oricum, la o scurta cercetare, nu stiu inca multe alte reguli. Ma intreb care-or fi conducatorii grupului si ce-o fi in mintea lor... Ne vedem de drum, nerabdatori sa ajungem la drumul forestier. De aici, inca o ora si suntem in drumul de tara ce leaga Orasul Victoria de Complexul Sambata. Din fericire, soferul, prevazator, este pe aproape, asa ca pe la doua pornim spre Brasov. O tura cu sincronizare perfecta. In Brasov, prindem, la fix, un tren intarziat si scapam de furtuna ce se dezlantuie in urma noastra...
luni, 26 iulie 2010
joi, 24 iunie 2010
Piatra Mare
Prezentare
Nu este un munte al superlativelor ca Fagarasul,
Retezatul sau Piatra Craiului, nu are aura legendara a Ceahlaului sau Bucegilor, nici macar aspectul fotogenic al Ciucasului. Este un munte bland, mic si usor de strabatut in orice anotimp. De fapt, asta are in cea mai mare masura: accesibilitatea. Piatra Mare este un munte cuminte, cochet, asezat numai bine: in sudul depresiunii Brasov, intre Muntii Postavar (nord vest), Bucegi (vest), Baiului (sud) si Ciucas (est).
Muntele poate parea sarac in destinatii turistice: Canionul 7 Scari, Prapastia Ursilor, Canionul Tamina, Pestera de Gheata, Coada Pietrei Mari, Piatra Scrisa, Varful Piatra Mare, fiind cam singurele "cu nume", care ne vin in minte. Cele nenumite sunt, insa, mult mai multe si, cu siguranta, mai frumoase. Frumoasele privelisti care se deschid spre rasarit, toamna, catre abruptul impresionant al Bucegilor, luminile Brasovului licarind in vale, intr-o noapte de iarna cu cer curat, sau pajistea alpina incarcata cu bujor de munte in zilele calde ale Sanzienelor, va vor aduce mereu inapoi, ca un drog pasnic si facator de bine...
Limite si alcatuire
Spre est, Piatra Mare se invecineaza cu Muntii Garbovei, de care
sunt despartiti prin Valea Garcinului. Spre sud, muntii mici ai Predealului se intaind dincolo de Valea Timişului Sec de Sus. La vest, Valea Timisului il desparte de Postavar, fratele bun al Pietrei Mari. Inspre nord, nimic nu umbreste maretia acestui munte, ce se ridica deasupra depresiunii Brasovului cu peste 1200 m.
Piatra Mare are o alcatuire masiva, de forma unei culmi lungi, intinse, aproximativ, pe directia nord-sud, care face un nod in apropierea varfului Piatra Mare (1844 m), intr-un platou nu foarte intins, dar de o frumusete aparte. Aceasta culme, care porneste din sud-vestul orasului Sacele, are forma unei insiruiri de varfuri de inaltime medie, despartite prin mai multe sei: Bolnocul, Bechia, Gatul Chivei (1 639 m), Piatra Mica (1 610 m). Urca apoi, prin Sura de Piatra catre varful Piatra Mare. De aici, spre sud, coboara lin, prin Coada Pietrei Mari, catre Muchia Susaiului. Din aceasta mare culme se desprind, lateral, mai multe culmi secundare. Spre vest coboara, pornind din apropierea Pietrei Mici, Sirul Stancilor, pe care s-au format Prastia Ursilor si Canionul Sapte Scari. Tot spre vest coboara Culmea Carierei, pe care au luat nastere din Valea Pietrei Mici, Cascada si Canionul Tamina. Estul masivului are un aspect mai abrupt, dat de prezenta conglomeratelor, ce determina un relief ruiniform, dominat de coloane, cleanturi si conuri de grohotis.
Pe langa conglomerate, in Piatra Mare se intalnesc calcare, destul de frecvent, si, mai rar, marne, gresii si argile. Petecele de calcar determina numeroase forme de relief caracteristice: lapiezuri (in zonele Piatra Scrisă, respectiv Şirul Stîncilor), doline (in zona cabanelor Bunloc si Piatra Mare), chei (7 Scari, Tamina) si cascade.
Flora si Fauna
Flora masivului este comuna, bine reprezentata de speciile
forestiere. Cea mai mare parte a masivului este acoperita de paduri de fag si de amestec, iar in partea superioara de molid. Un ochi atent si curios poate descoperi, insa, prin luminisurile de la poale, pete colorate de viorele (Scilla bifolia), brebenei (corydalis cava), floarea paştelui (anemone nemorosa), crucea voinicului (hepatica transsylvanica), ciuboţica cucului (primula officinalis). Mai sus, pe solul acid din zona molidului, covorul vegetale este alcatuit din măcriş iepuresc (oxalis acetosella) si ferigi (genul Nephrolepsis).
Zona alpina a Pietrei Mari adaposteste, de asemenea, cateva specii predominante. Paiusul rosu (festuca rubra) isi imparte suprematia cu tufe intinse de smardar (rhododendron kotschyi) si de afin(vaccinium myrtillus). Clopoteii (campanula), garofitele(dianthus) si gentianele(gentiana) intregesc tabloul. Ferite privirii, prin stancariile sau poienile inalte ale Pietrei Mari se ascund floarea de colţ (leontopodium alpinum), iedera albă (daphne blagayana), tulichia mică (daphne cneorum), ghinţura galbenă (gentiana lutea).
Fauna Pietrei Mari este bogata şi destul de variată. In păduri se întîlnesc cerbi carpatini, urşi bruni, rîşi, specii ocrotite prin lege, alaturi de jderi, vulpi, mistreţi, iepuri şi, mai rar, lupi.
Spre limita superioară a pădurii zboară cocoşul de munte (Tetrao urogallus), pasăre declarată monument al naturii. Găinuşa de alun (Tetrao bonasia) este răspîndită de la poalele muntelui pînă aproape de pajiştea subalpină.
Turism
Intinderea sa este, de asemenea modesta, aproximativ 80 Kilometri patrati. Cu pas hotarat, poti strabate intr-o singura zi masivul, pornind din oricare din localitatile aflate in apropierea sa si luand ca destinatie pe oricare alta. Puteti porni spre munte din Sacele, Timisul de Sus, Timisul de Jos sau din Predeal, localitati in care se ajunge lesne, din Valea Prahovei (Predeal, Timisul de Sus, Timisul de Jos), sau cu autobuzul din Brasov (Sacele).
Traseele turistice sunt, in mare masura, accesibile tot timpul anului, cu limitarile impuse de sezon sau conditiile meteo. Starea marcajelor este buna, solicitand atentia turistului doar zonele defrisate din limita inferioara. In platou, chiar si in conditii de ceata, prezenta stalpilor indicatori faciliteaza orientarea. De asemenea, configuratia muntelui, impune o logica accesibila celor obisnuiti sa "citeasca" harta.
Alimentarea cu apa nu este o problema pentru Piatra Mare, numeroase izvoare fiind prezenta in tot cuprinsul masivului.
Localitatile de patrundere in masiv prezinta numeroase posibilitati de cazare, pentru toate pretentiile si buzunarele. In zona mai inalta, exista, cu program permanent, doua cabane: Bunloc Sava, situata la altitudinea de 1000 m, la distanta de o ora jumate-doua de Sacele, cu capacitate de cazare redusa si Piatra Mare, la 1600 m, in zona centrala a masivului, punct de intersectie pentru cele mai multe trasee turistice. Capacitate de cazare a acesteia este limitata la 20 de locuri. Ambele cabane sunt construite in ultimii ani, in apropierea unor cabane vechi, arse.
Traseele turistice din Piatra Mare urmaresc, pana in zona superioara, vaile sau culmile descrise. Sa le enumeram, intr-o sumara descriere:
Predeal - Hotel Belvedere — Poiana Stanii Pietricica — Vîrful Piatra Mare
Marcaj: cruce roşie
Durata: 4—5 ore
Traseu accesibil tot tot timpul anului
De la gara, pana in zona Belvedere (Cioplea), se ajunge pe şoseaua care traversează calea ferată langă gara, functie de bunavointa, in cca. 45 min. De aici, o jumatate de ora, traseul insoteste drumul spre Susai. Desprinzandu-ne de acesta, urmam marcajul cruce rosie, care ne va insoti prin padure, in urcus usor, peste o spinare alungita, intrerupta de mai multe sei domoale. Timpul de parcurgere este de 4-5 ore, in functie de anotimp, grup etc. Din varful Piatra Mare se ajunge repede (45-60 min) la cabana Piatra Mare, urmarind marcajul banda rosie.
Predeal - Hotel Belvedere — Timişu Sec de Sus — Poiana Stanii Pietricica
Marcaj: punct albastru
Durata: 3-4 ore
Traseu dificil iarna
O varianta a traseului de mai sus se desprinde mai sus de hotelul Belvedere (cca 200 m) catre stanga (nord), urmarind marcajul punct albastru. Traseul coboara prin padurea deasa in Valea Timisului Sec de Sus, limita intre muntii Predealului si cei ai Pietrei Mari. De aici, urcă prin pădure pe culmea situata între valea Timişului Sec de Sus şi Timişului Sec de Jos, traversează o înşeuare largă şi pătrunde în porţiunea superioară a Poienii Stanii Pietricica. In poiana, traseul se intersecteaza cu traseul anterior si cu traseul ce urca dinspre cabana Rentea, marcat cu triunghi albastru. Timpul de mers pana aici este de aproximativ 2 ore si jumatate. In continuare se poate urca la varf, in aproximativ o ora, sau, ocolind, pe sub Piatra Scrisă, se poate ajunge la cabana, pe traseul triunghi albastru, in circa o ora.
Timisu de Sus — Cascada Tamina — Varful Piatra Mare
Marcaj: banda albastra
Durata: 3—4 ore
Traseu dificil iarna
Din halta Timisul de Sus se urca catre Predeal aproximativ 1500 de metri, pana in dreptul unui drum forestier, ce se desprinde catre stanga (est). După ce traverseaza albia îngustă a Timişului, poteca urcă pe culmea Băii Mici. Dupa aproximativ o ora ajungem in zona unei culmi calcaroase, care se detaşează net faţă de împrejurimi. În această culme, la altitudinea de 1 100 m sunt sculptate cheile şi cascada Tamina. Cheile pot fi strabatute usor, cu ajutorul unor amenajari, scări şi balustrade, in circa 30 de minute, pe o poteca ce coboara prin dreapta culmii calcaroase, in care apele pîrîului Pietrei Mici au format o succesiune de 5 cascade strînse între pereţi verticali, înălţaţi cu peste 50 de metri deasupra unui adevărat labirint clocotitor. In cădere, apa exercită asupra calcarului o acţiune intensă, formînd o serie de marmite circulare sau eliptice. Traseul se continuă pe Valea Pietrei Mici, care este traversată în apropierea unor cabane forestiere, pe lîngă care poteca urcă pieptiş pe versantul stîng prin pădure, pe lîngă o serie de pinteni proeminenţi de calcar. Poteca ajunge in limita padurii, în apropierea unei stîne, desupra careia intalneste traseul cruce abastra. De aici, pana pe varf au mai ramas aproximativ 45 de minute.
Timisu de Jos - Dîmbu Morii — Cheile „Şapte scări” — Cabana Piatra Mare
Marcaj: banda galbena
Durata: 3-4 ore
Traseu dificil iarna
Din halta Timisul de Jos, traseul urmareste drumul national spre Brasov circa o jumatate de ora, pana in dreptul fostei cabane Dambul Morii, in jurul careia s-a dezvoltat un mic sat de vacanta. De aici, urmand drumul forestier catre dreapta (est) ajungem in alte 15 minute la o bifurcatie de trasee, care se desfac în evantai spre cabanele Bolnoc si Piatra Mare. Traseul nostru urmareste, pe banda galbena, valea Sipoaiei. Dupa intrarea în padure, drumul se inclina, o data cu îngustarea treptata a vaii. În apropierea cheilor „Sapte scari” se ramifica spre stînga o poteca de legatura (triunghi albastru) care trece pe sub Prapastia Ursilor, intersectînd traseul "Drumul familial". Poteca se continua pe firul vaii si, în curînd, apare prima treapta de 8 m a canionului, succedata de alte 6 trepte dintre care cea mai înalta atinge 35m. Scarile metalice alterneaza cu podete înguste. Schimbarile bruste de directie împiedica privirile sa cuprinda în ansamblu cheile, cu o lungime de 160 m, care corespund unei diferente totale de nivel de 60 m. Ca si în cazul cascadei Tamina si aici se întîlnesc marmite, clar conturate, care indica tendinta continua de adîncire a firului de apa care le-a creat. La iesirea din chei, este întîlnit imediat un traseu de legatura, care se îndreapta spre „drumul familial". Canionul 7 Scari poate fi ocolit, recomandat cand ingheata, prin dreapta, pe o varianta ce iese deasupra sa. Dupa o portiune mai domoala, poteca se continua abrupt urmarind firul vaii presarate cu bolovani. In partea superioara, poteca urca o serie de serpentine scurte pîna în marginea padurii, de unde se zareste cabana.
Dîmbu Morii — Prăpastia Ursului — Cabana Piatra Mare — Vîrful Piatra Mare
Marcaj: bandă roşie
Durata: 3½—4 ore
Traseu accesibil tot timpul anului
Trecand de podul peste raul Timis, urmam, drumul prin mijlocul satului de vacanta, ca in cazul traseului anterior. Dupa 15 minute intalnim prima bifurcatie de trasee: in dreapta porneste şoseaua forestieră se îndreaptă spre cheile şi cascada „Şapte scări”, in stanga se desfac doua trasee spre cabana Bolnoc, respectiv spre Peştera de Gheaţă. Printre aceste trasee, în lungul pîrîului afluent pe dreapta al văii Şipoaia, se desprinde drumul marcat cu banda roşie, spre cabana şi vîrful Piatra Mare. După ce este străbătută pajiştea de la Dîmbu Morii, traseul se continuă în panta domoală, prin pădurea cu poieni, pînă în apropierea unui abrupt impresionant care poartă denumirea sugestivă de „Prăpastia Ursului” şi poate fi admirat de pe un umăr situat în dreapta potecii. Spre dreapta, pe poteca însoţită de marcajul triunghi albastru, se poate ajunge într-o jumătate de ora la cascada şi cheile „Şapte scări”. După 500 m, o a doua derivaţie scurtă se îndreaptă spre traseul care trece pe la Şirul Stîncilor. În poiana Livada Mare poteca şerpuieşte pe lîngă un izvor, întîlneşte traseul bandă albastră, dinspre Peştera de Gheaţă şi cabana Bolnoc, şi se continuă în comun spre sud.
Nu este un munte al superlativelor ca Fagarasul,
Retezatul sau Piatra Craiului, nu are aura legendara a Ceahlaului sau Bucegilor, nici macar aspectul fotogenic al Ciucasului. Este un munte bland, mic si usor de strabatut in orice anotimp. De fapt, asta are in cea mai mare masura: accesibilitatea. Piatra Mare este un munte cuminte, cochet, asezat numai bine: in sudul depresiunii Brasov, intre Muntii Postavar (nord vest), Bucegi (vest), Baiului (sud) si Ciucas (est).Muntele poate parea sarac in destinatii turistice: Canionul 7 Scari, Prapastia Ursilor, Canionul Tamina, Pestera de Gheata, Coada Pietrei Mari, Piatra Scrisa, Varful Piatra Mare, fiind cam singurele "cu nume", care ne vin in minte. Cele nenumite sunt, insa, mult mai multe si, cu siguranta, mai frumoase. Frumoasele privelisti care se deschid spre rasarit, toamna, catre abruptul impresionant al Bucegilor, luminile Brasovului licarind in vale, intr-o noapte de iarna cu cer curat, sau pajistea alpina incarcata cu bujor de munte in zilele calde ale Sanzienelor, va vor aduce mereu inapoi, ca un drog pasnic si facator de bine...
Limite si alcatuire
Spre est, Piatra Mare se invecineaza cu Muntii Garbovei, de care
sunt despartiti prin Valea Garcinului. Spre sud, muntii mici ai Predealului se intaind dincolo de Valea Timişului Sec de Sus. La vest, Valea Timisului il desparte de Postavar, fratele bun al Pietrei Mari. Inspre nord, nimic nu umbreste maretia acestui munte, ce se ridica deasupra depresiunii Brasovului cu peste 1200 m.Piatra Mare are o alcatuire masiva, de forma unei culmi lungi, intinse, aproximativ, pe directia nord-sud, care face un nod in apropierea varfului Piatra Mare (1844 m), intr-un platou nu foarte intins, dar de o frumusete aparte. Aceasta culme, care porneste din sud-vestul orasului Sacele, are forma unei insiruiri de varfuri de inaltime medie, despartite prin mai multe sei: Bolnocul, Bechia, Gatul Chivei (1 639 m), Piatra Mica (1 610 m). Urca apoi, prin Sura de Piatra catre varful Piatra Mare. De aici, spre sud, coboara lin, prin Coada Pietrei Mari, catre Muchia Susaiului. Din aceasta mare culme se desprind, lateral, mai multe culmi secundare. Spre vest coboara, pornind din apropierea Pietrei Mici, Sirul Stancilor, pe care s-au format Prastia Ursilor si Canionul Sapte Scari. Tot spre vest coboara Culmea Carierei, pe care au luat nastere din Valea Pietrei Mici, Cascada si Canionul Tamina. Estul masivului are un aspect mai abrupt, dat de prezenta conglomeratelor, ce determina un relief ruiniform, dominat de coloane, cleanturi si conuri de grohotis.
Pe langa conglomerate, in Piatra Mare se intalnesc calcare, destul de frecvent, si, mai rar, marne, gresii si argile. Petecele de calcar determina numeroase forme de relief caracteristice: lapiezuri (in zonele Piatra Scrisă, respectiv Şirul Stîncilor), doline (in zona cabanelor Bunloc si Piatra Mare), chei (7 Scari, Tamina) si cascade.
Flora si Fauna
Flora masivului este comuna, bine reprezentata de speciile
forestiere. Cea mai mare parte a masivului este acoperita de paduri de fag si de amestec, iar in partea superioara de molid. Un ochi atent si curios poate descoperi, insa, prin luminisurile de la poale, pete colorate de viorele (Scilla bifolia), brebenei (corydalis cava), floarea paştelui (anemone nemorosa), crucea voinicului (hepatica transsylvanica), ciuboţica cucului (primula officinalis). Mai sus, pe solul acid din zona molidului, covorul vegetale este alcatuit din măcriş iepuresc (oxalis acetosella) si ferigi (genul Nephrolepsis).Zona alpina a Pietrei Mari adaposteste, de asemenea, cateva specii predominante. Paiusul rosu (festuca rubra) isi imparte suprematia cu tufe intinse de smardar (rhododendron kotschyi) si de afin(vaccinium myrtillus). Clopoteii (campanula), garofitele(dianthus) si gentianele(gentiana) intregesc tabloul. Ferite privirii, prin stancariile sau poienile inalte ale Pietrei Mari se ascund floarea de colţ (leontopodium alpinum), iedera albă (daphne blagayana), tulichia mică (daphne cneorum), ghinţura galbenă (gentiana lutea).
Fauna Pietrei Mari este bogata şi destul de variată. In păduri se întîlnesc cerbi carpatini, urşi bruni, rîşi, specii ocrotite prin lege, alaturi de jderi, vulpi, mistreţi, iepuri şi, mai rar, lupi.
Spre limita superioară a pădurii zboară cocoşul de munte (Tetrao urogallus), pasăre declarată monument al naturii. Găinuşa de alun (Tetrao bonasia) este răspîndită de la poalele muntelui pînă aproape de pajiştea subalpină.
Turism
Intinderea sa este, de asemenea modesta, aproximativ 80 Kilometri patrati. Cu pas hotarat, poti strabate intr-o singura zi masivul, pornind din oricare din localitatile aflate in apropierea sa si luand ca destinatie pe oricare alta. Puteti porni spre munte din Sacele, Timisul de Sus, Timisul de Jos sau din Predeal, localitati in care se ajunge lesne, din Valea Prahovei (Predeal, Timisul de Sus, Timisul de Jos), sau cu autobuzul din Brasov (Sacele).
Traseele turistice sunt, in mare masura, accesibile tot timpul anului, cu limitarile impuse de sezon sau conditiile meteo. Starea marcajelor este buna, solicitand atentia turistului doar zonele defrisate din limita inferioara. In platou, chiar si in conditii de ceata, prezenta stalpilor indicatori faciliteaza orientarea. De asemenea, configuratia muntelui, impune o logica accesibila celor obisnuiti sa "citeasca" harta.
Alimentarea cu apa nu este o problema pentru Piatra Mare, numeroase izvoare fiind prezenta in tot cuprinsul masivului.
Localitatile de patrundere in masiv prezinta numeroase posibilitati de cazare, pentru toate pretentiile si buzunarele. In zona mai inalta, exista, cu program permanent, doua cabane: Bunloc Sava, situata la altitudinea de 1000 m, la distanta de o ora jumate-doua de Sacele, cu capacitate de cazare redusa si Piatra Mare, la 1600 m, in zona centrala a masivului, punct de intersectie pentru cele mai multe trasee turistice. Capacitate de cazare a acesteia este limitata la 20 de locuri. Ambele cabane sunt construite in ultimii ani, in apropierea unor cabane vechi, arse.
Traseele turistice din Piatra Mare urmaresc, pana in zona superioara, vaile sau culmile descrise. Sa le enumeram, intr-o sumara descriere:
Predeal - Hotel Belvedere — Poiana Stanii Pietricica — Vîrful Piatra Mare
Marcaj: cruce roşie
Durata: 4—5 ore
Traseu accesibil tot tot timpul anului
De la gara, pana in zona Belvedere (Cioplea), se ajunge pe şoseaua care traversează calea ferată langă gara, functie de bunavointa, in cca. 45 min. De aici, o jumatate de ora, traseul insoteste drumul spre Susai. Desprinzandu-ne de acesta, urmam marcajul cruce rosie, care ne va insoti prin padure, in urcus usor, peste o spinare alungita, intrerupta de mai multe sei domoale. Timpul de parcurgere este de 4-5 ore, in functie de anotimp, grup etc. Din varful Piatra Mare se ajunge repede (45-60 min) la cabana Piatra Mare, urmarind marcajul banda rosie.
Predeal - Hotel Belvedere — Timişu Sec de Sus — Poiana Stanii Pietricica
Marcaj: punct albastru
Durata: 3-4 ore
Traseu dificil iarna
O varianta a traseului de mai sus se desprinde mai sus de hotelul Belvedere (cca 200 m) catre stanga (nord), urmarind marcajul punct albastru. Traseul coboara prin padurea deasa in Valea Timisului Sec de Sus, limita intre muntii Predealului si cei ai Pietrei Mari. De aici, urcă prin pădure pe culmea situata între valea Timişului Sec de Sus şi Timişului Sec de Jos, traversează o înşeuare largă şi pătrunde în porţiunea superioară a Poienii Stanii Pietricica. In poiana, traseul se intersecteaza cu traseul anterior si cu traseul ce urca dinspre cabana Rentea, marcat cu triunghi albastru. Timpul de mers pana aici este de aproximativ 2 ore si jumatate. In continuare se poate urca la varf, in aproximativ o ora, sau, ocolind, pe sub Piatra Scrisă, se poate ajunge la cabana, pe traseul triunghi albastru, in circa o ora.
Timisu de Sus — Cascada Tamina — Varful Piatra Mare
Marcaj: banda albastra
Durata: 3—4 ore
Traseu dificil iarna
Din halta Timisul de Sus se urca catre Predeal aproximativ 1500 de metri, pana in dreptul unui drum forestier, ce se desprinde catre stanga (est). După ce traverseaza albia îngustă a Timişului, poteca urcă pe culmea Băii Mici. Dupa aproximativ o ora ajungem in zona unei culmi calcaroase, care se detaşează net faţă de împrejurimi. În această culme, la altitudinea de 1 100 m sunt sculptate cheile şi cascada Tamina. Cheile pot fi strabatute usor, cu ajutorul unor amenajari, scări şi balustrade, in circa 30 de minute, pe o poteca ce coboara prin dreapta culmii calcaroase, in care apele pîrîului Pietrei Mici au format o succesiune de 5 cascade strînse între pereţi verticali, înălţaţi cu peste 50 de metri deasupra unui adevărat labirint clocotitor. In cădere, apa exercită asupra calcarului o acţiune intensă, formînd o serie de marmite circulare sau eliptice. Traseul se continuă pe Valea Pietrei Mici, care este traversată în apropierea unor cabane forestiere, pe lîngă care poteca urcă pieptiş pe versantul stîng prin pădure, pe lîngă o serie de pinteni proeminenţi de calcar. Poteca ajunge in limita padurii, în apropierea unei stîne, desupra careia intalneste traseul cruce abastra. De aici, pana pe varf au mai ramas aproximativ 45 de minute.
Timisu de Jos - Dîmbu Morii — Cheile „Şapte scări” — Cabana Piatra Mare
Marcaj: banda galbena
Durata: 3-4 ore
Traseu dificil iarna
Din halta Timisul de Jos, traseul urmareste drumul national spre Brasov circa o jumatate de ora, pana in dreptul fostei cabane Dambul Morii, in jurul careia s-a dezvoltat un mic sat de vacanta. De aici, urmand drumul forestier catre dreapta (est) ajungem in alte 15 minute la o bifurcatie de trasee, care se desfac în evantai spre cabanele Bolnoc si Piatra Mare. Traseul nostru urmareste, pe banda galbena, valea Sipoaiei. Dupa intrarea în padure, drumul se inclina, o data cu îngustarea treptata a vaii. În apropierea cheilor „Sapte scari” se ramifica spre stînga o poteca de legatura (triunghi albastru) care trece pe sub Prapastia Ursilor, intersectînd traseul "Drumul familial". Poteca se continua pe firul vaii si, în curînd, apare prima treapta de 8 m a canionului, succedata de alte 6 trepte dintre care cea mai înalta atinge 35m. Scarile metalice alterneaza cu podete înguste. Schimbarile bruste de directie împiedica privirile sa cuprinda în ansamblu cheile, cu o lungime de 160 m, care corespund unei diferente totale de nivel de 60 m. Ca si în cazul cascadei Tamina si aici se întîlnesc marmite, clar conturate, care indica tendinta continua de adîncire a firului de apa care le-a creat. La iesirea din chei, este întîlnit imediat un traseu de legatura, care se îndreapta spre „drumul familial". Canionul 7 Scari poate fi ocolit, recomandat cand ingheata, prin dreapta, pe o varianta ce iese deasupra sa. Dupa o portiune mai domoala, poteca se continua abrupt urmarind firul vaii presarate cu bolovani. In partea superioara, poteca urca o serie de serpentine scurte pîna în marginea padurii, de unde se zareste cabana.
Dîmbu Morii — Prăpastia Ursului — Cabana Piatra Mare — Vîrful Piatra Mare
Marcaj: bandă roşie
Durata: 3½—4 ore
Traseu accesibil tot timpul anului
Trecand de podul peste raul Timis, urmam, drumul prin mijlocul satului de vacanta, ca in cazul traseului anterior. Dupa 15 minute intalnim prima bifurcatie de trasee: in dreapta porneste şoseaua forestieră se îndreaptă spre cheile şi cascada „Şapte scări”, in stanga se desfac doua trasee spre cabana Bolnoc, respectiv spre Peştera de Gheaţă. Printre aceste trasee, în lungul pîrîului afluent pe dreapta al văii Şipoaia, se desprinde drumul marcat cu banda roşie, spre cabana şi vîrful Piatra Mare. După ce este străbătută pajiştea de la Dîmbu Morii, traseul se continuă în panta domoală, prin pădurea cu poieni, pînă în apropierea unui abrupt impresionant care poartă denumirea sugestivă de „Prăpastia Ursului” şi poate fi admirat de pe un umăr situat în dreapta potecii. Spre dreapta, pe poteca însoţită de marcajul triunghi albastru, se poate ajunge într-o jumătate de ora la cascada şi cheile „Şapte scări”. După 500 m, o a doua derivaţie scurtă se îndreaptă spre traseul care trece pe la Şirul Stîncilor. În poiana Livada Mare poteca şerpuieşte pe lîngă un izvor, întîlneşte traseul bandă albastră, dinspre Peştera de Gheaţă şi cabana Bolnoc, şi se continuă în comun spre sud.
luni, 31 mai 2010
Aventura in Leaota, 2
View Leaota 1 in a larger map
Cu gustul frustrarii, de la ultima aventura prin Leaota, inca proaspat, pornim spre munte hotarati sa ne atingem obiectivul, mai ales ca de data asta este unul modest: vrem sa urcam pe Valea Badenilor, pana in Curmatura Tancavei si, de acolo, sa coboram la cabana Leaota, urmarind traseul marcat cu albastru in harta Google. In paralel, o a doua echipa, ar trebui sa urce pe Valea lui Coman in Marginea Domneasca si sa coboare prin Romanescu la cabana.
Zis si facut, ne intalnim la 6.30 la autogara IDM, de unde pornesc spre Targoviste curse la fiecare jumatate de ora. Suntem, in prima echipa, eu, Ioana si Nuca, in a doua, Mihu, Laurentiu si Adi. La Targoviste ajungem intr-o ora si jumatate. Soferul, amabil, ne duce catre autogara altei firme, care are curse spre Cetateni. Nu asteptam mult si pornim mai departe. Inca o ora si suntem in comuna Cetateni, locul de start pentru echipa 2, care porneste la drum. Noi ne tocmim cu un nene, care se ofera sa ne duca cu masina pana dincolo de Valea Badeni, scutind vreo 15 km de mers pe jos. Asa se face ca la pe la 11 luam la picior drumul forestier catre cantonul Fagetel.
Valea este de o frumusete aparte: padurea tanara de arini, colorata in verde crud, primavaratic, lasa privirea sa razbata prin ea si sa intrezareasca apa zglobie a Badencei si muchiile ce strajuie valea de o parte si de alta... Ne bucuram de vreamea placuta, numai buna de mers. Cerul este pe jumatate acoperit de nori cumulus, pufosi. Intr-o ora ajungem la intersectia cu drumul ce urca pe Valea Tabrei. Poposim, ragaz de un sendvis, si ne sfatuim in legatura cu vremea. Fetele nu sunt prea incantate de norii amenintatori care se aduna deasupra, colorandu-se, din alb in cenusiu, asa ca hotaram sa scurtam tura pe Valea Tabrei.
Drumul este linistit, urmarind paraul, bine amenajat in prima parte. Trecem pe langa o echipa de muncitori forestieri, care ne linistesc, zicandu-ne ca drumul merge pana sus, in creasta, fara probleme de orientare. Ne avantam increzatori inainte si, nici cand trebuie sa urcam, practic, prin albia raului, nu ne ingrijoram. Mergem inainte. La ora 1, insa, surpriza, drumul se infunda, facand, catre stanga o bretea ce urca vreo 500 de metri, coborand, mai sus, inapoi in firul vaii. Cercetam cu atentie zona, cautand drumul promis, dar nu-i chip: pe aici nu a trecut, in sus, niciun drum. Ochim de jos, catre dreapta, pe piciorul Gruiului, un culoar care pare sa urce in coama, aveam sa aflam, mai tarziu, ca e urma unei avalase, si pornim in sus pe versant. Incercam sa razbatem printr-o vale, dar e imposibil. E plina de busteni, pietre, crengi si buruieni. Urcam, prin dreapta vaii, pe muchie, ocolind mult, in nenumarate bucle. Padurea este de nepatruns. Ce pare de departe o urma de poteca se dovedeste doar un mic luminis, cat sa incapem toti trei... Ne oboseste ca naiba sportul acesta, ce pare fara finalitate... timp de vreo doua ore reusim sa urcam, cu numeroase opriri pentru "orientare", doar vreo suta de metri, diferenta de nivel. Incet, desupra, nevazuti, norii se cuibaresc peste munte... La ora patru, de undeva, de departe, vine semnalul: un tunet anunta cavalcada. Mai avem de urcat vreo 500 de metri diferenta de nivel, plus coborarea spre cabana. Bucuria drumetiei s-a cam stins, odata cu energia risipita aiurea prin boscheti.
Facem stanga-mprejur... Coboram repejor si, cand atingem firul vaii, incepe sa toarne. Furtuna e in toi. Din toate partile artileria cereasca ne asediaza auzul si, uneori, cand ocheste aproape, sufletele... Coboram grabnic prin drumul transformat in albie de rau. Ajungem, la un moment dat, iar, la taietorii de lemne, care sustin ca drumul e acolo, si urca pana in creasta. Doar cand ii cam lamuresc ca viseaza alt drum, recunosc ca, de fapt, e un fel de poteca, care urca prin dreapta, si ca, intr-adevar, nu s-a mai umblat de mult pe ea... Mai tarziu, aveam sa aflam, de la un padurar, ce ne-a gazduit o jumatate de ora in cantonul situat mai jos de Valea Tabrei, ca, de fapt, drumul se bifurca mai jos, pornind pe muchia incercata de noi... Bifurcatia este vizibila, dar am trecut nepasatori pe langa ea, increzatori in spusele tapinarilor. Ar fi trebuit sa ne duca, repede si usor in gol alpin, pe Muchia Gruiului si, de acolo, prin Marginea Domneasca, pe Varful Romanescu... Multumim de iluminare, desi tardiva, domnului padurar, care se oferise sa ne si cazeze, in caz ca am fi vrut sa ramanem... Grabim, insa, spre Badeni, cu gand sa ajungem acasa... nu trece mult si un jeep, coborand din munte, opreste si ne culege din drum. Saru'mana ! Ne duce pana in DN, oferindu-se, de asemenea, sa ne gazduiasca peste noapte daca nu gasim transport... Asteptam 15 minute intr-un magazin si, un alt om cumsecade opreste si ne duce repede-repede pana in Cetateni, de unde, in cateva minute urcam in ultima cursa de Targoviste. Prindem si acolo ultima cursa spre Bucuresti si ajungem acasa pe la 10 noaptea. Urcam intr-un taxi in care se asculta muzica de opera (sic !) si facem o socoteala sumara: in 15 ore am schimbat 8 soferi...
O tura ciudata, care a mers prost, dar care ne-a uimit prin inlantuirea evenimentelor, parca desprinse dintr-un scenariu... Ca sa parafrazez un alt scenariu, ma intreb retoric: "Ce-am invatat din experienta asta ?", si imi raspund, singur, "Nimic !"...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)