, ramasa mie ca cea mai ploioasa amintire din munti. Culcati pe cer senin si pat de muschi pe malul Lacului Bucura, ne-am trezit pe la 4 de dimineta plutind, literlamente, pe apele lacului, crescut in cateva ore. Cu toate lucrurile ude si noi uzi pana la piele am dormit atunci vreo 2 nopti fara sac si fara izopren, doar cu hainele de pe noi, uscate de caldura corpului. Timp de 5 zile singura caldura pe care am simtit-o a fost cea din inimile noastre pe cand urcam varfurile Retezatului: Peleaga, Papusa, Retezat, Bucura, Judele...De asta data plecam fara cort, urmand sa stam la cabanele Buta si Gentiana. Echipa e plina de veselie: eu, Budinca, Simona, Vierme si Mielu. Trenul de noapte ne poarta in burta ca un balaur, furisandu-se peste campii, dealuri si vai. Orele noptii trec repede si ajungem la Petrosani odata cu zorii. In jumatate de ora avem legatura la Lupeni, iar acolo, gasim repede o ocazie care ne duce dincolo de Campu lui Neag, pe drumul forestier pana aproape de cabana Buta. Ajungem acolo in timp record pe la 11 de dimineata, ne cazam, mancam un pic si, drept siesta, ne culcam sa recuperam orele pierdute peste noapte. Pe la 3 dupa amiaza ne trezim cu pofta de drum, asa ca pornim avantati catre Piule. Trecem prin marginea padurii peste vreo doua picioare de munte si patrundem intr-un valcel inclinat, plin de grohotis. Multe flori de mac galben si de omeag puncteaza albul vaii. Urcam incet, oprindu-ne ades sa ne potolim rasuflarea. Privirea incepe sa distinga in spate, catre nord siluetele elegante ale Papusii si Pelegii. Dupa vreo 2 ore si jumate ajungem intr-o culme inierbata intre varfurile Piule si Plesa. De acolo pana pe varful Piule (2081m) mai sunt doar 5 minute...
Coboram repejor, manati si de norii care acopera incet tot cerul. Revenim la cabana pe acelasi drum, oprindu-ne din cand in cand sa mancam afine. Seara se scurge incet, norii se imprastie, iar cerul se umple de stele.
Marti de dimineata pornim cu gandul de a ajunge pe Piatra Iorgovanului, completand astfel tura in Retezatul Mic. La 9.30 ajungem in Saua Plaiul Mic, unde vederea, printre cele mai cuprinzatoare din Retezat, cuprinde insirate varfurile Custura, Papusa, Peleaga, Bucura, Judele si Slaveiul. Noi ne indreptam catre vest pe lunga culme a Dracsanului, plina de jnepeni mari si vigurosi. Dupa vreo ora peisajul se schimba: intram intr-o pajiste alpina, plina de oi (aflam mai tarziu ca in turma erau doua mii). Catre dreapta se zareste varful Retezat, iar Piatra Iorgovanului incepe sa creasca inaintea noastra. Spre Peleaga incep a se invartosi nori din ce in ce mai negri. Ne continuam drumul pe sub varfurile Dracsanului si Scorotei si ajungem, dupa vreo trei ore, in valea in care isi are izvorul Jiul Romanesc, sub Varful Albele. Temandu-ne de schimbarea vremii hotaram sa facem cale intoarsa. Cautam trecerea spre Culmea Piule-Plesa, cu gand de a cobori pe la Lacul Buta, dar desisul jnepenilor ne descurajeaza in cele din urma, asa ca revenim pe poteca. Cerul se inchide incet-incet; grabim pasul, dar cand trecem de Saua Plaiului Mic, vremea se indreapta, asa ca trecem catre dreapta, pe curba de nivel, catre Taul Butii, situat pe al doilea circ glaciar al vaii. Ne oprim deseori, cautand prin tufele de afin ce a scapat de culegatorii prezenti in numar mare, care aduna cu "pieptenii lor" toate fructele... Pe malul lacului poposim mai mult, profitand si de faptul ca gasim semnal gsm si putem vorbi cu cei dragi de acasa.
Revenim la cabana pe la orele 3 dupa amiaza. Cerul este insorit pe de-a intregul. Ne bronzam in curtea cabanei in timp ce gatim la primus. Dupa masa, drept siesta, atipim vreo doua ceasuri...
Spre seara ne punem iar bocancii si plecam sa cautam ceva afine sau zmeura... in zadar. Ne resemnam cu o bere Hategana, sub cerul ce sta sa cada sub greutatea miliardelor de
stele.Miercuri ne trezim pe la 4, cu gandul de a prinde rasaritul cat mai sus si de a evita nebulozitatea de la amiaza. Strangem repede, infulecam cate ceva si pornim la lumina frontalelor, astfel ca la 6.30 trecem de Saua Plaiul Mic. Pornim catre dreapta, luand ca reper masivul varf al Custurii. Urcusul este bland lasandu-ne timp pentru a ne bucura de frumusetea privelistii. Dupa vreo 3 ore de la pornire ne lasam catre stanga, evitand varful, pentru a prinde Custura Papusii. Trecem cu atentie peste zone intinse de grohotis si intram in frumoasa custura. Poteca suie si coboara mici diferente de nivel, lasand, de-o parte si de alta, privirea sa se bucure de salbatice vederi. Cerul incepe sa se tapeteze cu nori albi si pufosi. Coboram accentuat in Saua Custurii si recuperam apoi, din greu, urcand pe Papusa. Ceea ce pare a fi varful se dovedeste de doua ori doar un tanc proeminent. Trecem pe rand de amandoua si ajungem, pe rand, sus.
Ajuns mai repede pe varf, ma bucur pret de o jumatate de ceas de o liniste perfecta. Spre rasarit, in valea Raului Barbat, si in nord, in Valea Rea, stau aninate cateva lacuri mici. In vest, sub varf, Taul Pelegii se intinde in soarele bland de sfarsit de vara. In toate partile, varfuri masive, inalte, stau stranse ca la un sobor venit sa ne intampine solemn in ceasul inalt al amiezii. Ma simt, ca de obicei, patruns de un ascuns si deplin sentiment de piosenie in fata lor. Glasul interior sopteste, in limba lui tainica, necunoscuta nici mie de-a intregul, un psalm inaltator.
Loc prielnic, poposim aici mai indelung, regrupandu-ne dupa urcusul destul de solicitant. Pornim apoi catre vest, coborand in Saua Pelegii. De aici poteca suie repede pe fata estica a Varfului Peleaga. Intalnim oameni, manati ca si noi de dorul potecilor. Multime de staini: unguri, cehi, polonezi, nemti, romani mai putini. Pe varf sunt zeci de persoane de toate varstele si natiile, ca la un pelerinaj.
Ne inghesuim intr-o poza de varf si pornim in jos, catre Coltii Pelegii. Depasim inca un varf, presarat de blocuri mari de piatra si ajungem intr-un tarziu in Curmatura Bucurei. Din valea Pietrele se ridica valuri dese de ceata albicioasa. O indefinita stare de neliniste ne cuprinde. Privirea nu razbeste nici inainte, nici inapoi; mergem inainte, ca din inertie. In vale ne regrupam si coboram
asteptandu-ne pe rand. Alti oameni urca apasati de rucsacuri grele catre Bucura. Noi trecem pe langa Lacul Pietrele, prin multimea de jnepeni si ajungem in pragul serii la cabana Gentiana. Suntem franti de oboseala, dar bucuria acestei zile ne infloreste pe chip sub forma de zambete. Cu gand sa mai pacalim cateva ore somnul ne facem de lucru pe langa pricuiir. Mancam pe indelete, bem ceai si jucam whist. La zece noaptea suntem in saci.Joi de dimineata ne strangem lucrurile si spunem la revedere Retezatului. Coboram pe vale, trecem pe langa Cascada Lolaia si oprim la Carnic, de unde ne culege un microbuz, care ne duce la tren in Ohaba. Cu greu, ajungem in Simeria, iar de acolo luam un tren de noapte spre Bucurestiul cotidian, prafuit si fierbinte.
