vineri, 19 februarie 2010

Drumetia si sanatatea

"MUNTELE este inaltul si adancul si adaosul de oboseala proaspata. Muntele este asadar aceasta priveliste in care intru tot mai adanc si care la randul ei intra si ea in mine..."
Lucian Blaga


Toata lumea vorbeste despre efectele benefice ale mersului pe munte asupra sanatatii (fizice si psihice) a oamenilor, desi rareori se spune clar care sunt acestea si, inca si mai rar, se studiaza riguros. Abia in ultimii ani au inceput sa apara studii asupra beneficiilor aduse de drumetie sanatatii.

Putem enumera: reducerea greutatii, prevenirea bolilor cardiace, atenuarea hipertensiunii arteriale, incetinirea imbatranirii celulelor, prevenirea osteoporozei, a durerilor de spate si litsta poate continua...

In privinta ameliorarii greutatii corporale, drumetia face minuni. Daca o simpla plimbare pe jos, timp de peste 20 de minute, mareste ritmul cardiac, atragand dupa sine arderea catorva calorii, abordarea unui traseu inclinat (specific drumetiei) si mentinerea unui ritm timp de patru ore presupune un consum caloric de aproximativ 2000 kcalorii. Nu mai punem la socoteala ca in acest rastimp ne putem delecta cu peisaje minunate, eventual in compania unor prieteni.

Mai mult, in 2004, cercetatorii austrieci au efectuat asupra unui grup de 45 de tineri sanatosi, impartit in doua echipe, care au practicat de trei până la cinci ori pe săptămână, drumetia in Alpi. Prima echipa a urcat pana la o statiune de schi, dupa care a coborat cu telecabina, al doilea grup a urcat cu telecabina si a coborat pe jos. Dupa doua luni, cele doua grupuri au schimbat programul, repetand experimentul. S-a dovedit ca drumetia, asa cum era de asteptat, reprezinta un exercitiu fizic complex, dand rezultate masurabile asupra sanatatii. Ambele grupe au prezentat o scadere cu aproximativ 10% a colesterolului rau. Surprinzator, cercetatorii de la Institutul de Cercetari Vasculare si Tratament din Vorarlberg au descoperit ca si coborarea are propriile ei beneficii. Ascensiunea, singura, reduce nivelul trigliceridelor, dar coborarea este de doua ori mai eficienta in reducerea nivelului zaharului din sange si imbunatatirea tolerantei la glucoza.

Concluzii asemanatoare au fost date publicitatii tot in 2004 la reuniunea de la New Orleans a American Heart Association, cand au fost puse in evidenta efectele celor doua forme de activitate musculara implicate intr-o drumetie montana. Prima activitate, prezenta la urcare, implica miscari de flexie, asemanatoare celor in care "ne aratam muschii"; a doua activitate, prezenta la coborare, implica miscari de extensie, in care muschii au rolul de a frana. Studiului arata, in final, ca ambele forme au un aport fie in reducerea concentratiei de zahar, fie in arderea grasimilor din sânge.

Ambele studii sunt foarte incurajatoare pentru persoanele care nu pot face activitatate aerobica intensa, precum si pentru persoanele suferinde de diabet, care au astfel o reala alternativa la exercitiile aerobice.

O alta directie de studiu se desfasoara in privinta afectiunilor psihice. Astfel un studiu, din 2007, finantat de MIND, o organizatie de caritate care activeaza in domeniul afectiunilor mentale, a demonstrat ca drumetia contribuie la imbunatatirea sanatatii mentale si emotionale. Concentrati asupra oamenilor afectati de depresie, cercetatorii de la Universitatea din Essex au comparat beneficiile unei plimbari in natura prin padure si in jurul unui lac, cu cele oferite de plimbarea printr-un centru comercial.

Evident cercetatorii au realizat ca cei care practica drumetia au beneficii mult mai mari decat cei care merg la cumpraturi, concluzionand ca drumetia reduce depresia, in timp ce mersul la cumparaturi o agraveaza. Rezultatele studiului arata ca 71% dintre participanti raporteaza ameliorarea depresiei dupa drumetie, in timp de 22% au simtit ca aceasta se agraveaza dupa mersul prin mall. Mai mult, 90% au declarat ca respectul de sine a crescut dupa plimbarea in natura, in timp ce 44% au declarat ca acesta s-a micsorat dupa plimbarea la cumparaturi, iar 88% au declarat ca dupa drumetie li s-a imbunatatit starea psihica, in timp ce 44.5% au declarat ca se simt mai rau dupa plimbarea la mall.

American Hiking Society, o organizatie nonguvernamentala care promoveaza drumetia a publicat un material, bazat pe studii sustinute de asociatii de lupta importriva diabetului, a bolilor cardiace si a bolilor pulmonare, numit "Beneficiile drumetiei asupra sanatatii" (“Health Benefits of Hiking”). Materialul sustine si demonstreaza ideea valorii exceptionale pe care o are drumetia montana pentru imbunatatirea starii de sanatate. Materialul a avut un puternic impact asupra opiniei publice, ducand, dupa 2006, la nasterea sintagmei "drumetie pentru sanatate". Astazi exista numeroase produse care promoveaza conceptul, alaturi de reviste si siteuri care si-au creat sectiuni speciale, dedicate acestui subiect.

Articolul de fata nu ar fi complet fara a prezenta si riscurile la care ne poate supune drumetia. Coborarea induce de doua ori mai multa presiune decat mersul pe plan drept, asupra articulatiilor si in special asupra genunchilor. Acest risc poate fi, totusi atenuat, prin incarcarea mai atenta a rucsacului si eliminarea lucrurilor inutile, prin utilizarea betelor de trekkinkg si prin incetinirea miscarilor, astfel incat o parte din energie sa fie preluata de muschi. Pasind rar, cu pasi mici, pozitionand corect picioarele (fara a sari) si coborand in in zig-zag, pot fi reduse si alte riscuri de accidentare, precum si consecintele pe termen lung date de iritarea articulatiilor: bursita si artrita. Un factor apreciabil in evitarea acestor neplacute consecinte este incaltamintea. Bocancii de hiking trebuie sa aiba o talpa groasa, care sa absoarba socurile si sa protejeze impotriva denivelarilor, si sa sustina glezna impotriva miscarilor accidentale. Preferabil ar fi sa permita si o buna circulatie a aerului, pentru a mentine piciorul uscat, respectiv sa asigure impermeabilitate, dat fiind ca, ades pe munte, trebuie traversate ape.

marți, 16 februarie 2010

Afinul

Afinul este un arbust mic cu inaltimi intre 30 si 50 cm, cu tulpini taratoare, ramuri opuse, verzi si cu frunze alterne, lungi de 1-3 cm, rotund-ovate pana la eliptice, cu marginile costate, prezentand un petiol scurt.

Florile sunt solitare, hermafrodite, pendente, de culoare alb-roz.Corola este golbulos-urceolata,terminandu-se in 5 dinti, caliciul gamosepal, corola globulos-urceolata, iar androceule este format din zece stamine.

Fructele sunt bace, rotunde, zemoase, de culoare neagra-albastruie, cu aspect brumariu, continand numeroase seminte marunte. Sucul lor este violaceu-purpuriu, gustul dulce acrisor-aromat.

Este raspandit in regiunile de munte, in zone deschise, de la limita inferioara a molidului si pana in zonele alpine, foarte frecvent in asociatie cu merisorul, formand tufarisuri compacte si intinse. Prefera zone cu temperaturi anuale moderate si precipitatii intre 800-100mm. Desi este rezistent la seceta, aceasta are efecte negative asupra fructificarii. Excesul de umiditate provoaca pierderea frunzelor. Fructifica mai abundent pe versantii cu expozitie sudica, mai insoriti.

De la afin se folosesc atat fructele (proaspete sau marmelada) cat si frunzele (decoct). Frunzele se pot recolta tot timpul verii, pana toamna tarziu, rupandu-se ramurile fara flori. Fructele trebuie culese la maturitate, adica in iulie-august. Frunzele se usuca impreuna cu ramurile, in locuri umbrite si bine aerisite. Daca se foloseste caldura artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 40 grade C. Din 3-4 kg frunze proaspete, se obtine 1 kg produs uscat. Fructele se intind in straturi subtiri in camere incalzite, pe rame cu plasa de sarma galvanizata. Se pot usca si in uscatoriii sistematice unde temperatura nu trebuie sa depaseasca 60-70 grade C.Dupa uscare se lasa 2-3 zile si apoi se ambaleaza. Din 7-8 kg de fructe proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Fructele contin apa (86 %), zaharuri (7-13 %), zaharoza (1-2 %), proteine (0,8-1,2 %), acizi organici (cca 1 %) din care acid uric (cca 0,9 %), acizi (benzoic, oxalic, citric, tartric, malic, succinic) (0,05-0,15 %), pectine (0,350-0,490 %), tanin (0,300-0,430 %), vitamina C (12-20 mg %), vitamina A (280 U.I.). vitamina PP (0,2 mg%), vitaminele B1 si B2 (0,02 mg % fiecare), vitamina E, saruri de potasiu (50 mg %), calciu (10 mg %), fosfor (8 mg %), sulf (8 mg %), magneziu (6 mg %), clor (5 mg %), mangan (3 mg %), fier (1 mg %).

Afinul are proprietati astringente, antidiareice si antihelmitice, fiind indicat in diabet (pigmentul mirtilina reduce nivelul zaharului din sange), in combaterea diareei (este un bun antiseptic), in tratamente cosmetice (pricnipiile active au proprietati astringente si antiseptice), in tratarea stomatitelor, a aftelor si a eczemelor. Consumul de fructe sau marmelada de afine este benefic pentru reglarea
fermentatiilor intestinale, fiind un bun ameliorator al inflamatiilor hemoroidale si un restabilizator al poftei de mancare. Decoctul de afin (o lingura de fructe uscate si zdrobite la o ceasca de apa, fiarta 5 minute si infuzata 15 minute) se foloseste la clatitul gurii contra faringitelor, stomatitelor, aftelor, la curatirea eczemelor, in comprese si spalaturi.

marți, 9 februarie 2010

Romani la inaltime

Istoria alpinismului romanesc de mare altitudine este, practic, inexistenta inainte de 1989. Conditiile dificile legate de obtinerea actelor necesare, precum si echipamentul precar si lipsa posibilitatilor de procurare au facut ca romanii sa porneasca spre marile inaltimi cu o intarziere de aproape un secol.

Printre primele incercari se numara expeditia din 1985 in Himalaya la care au participat Taina si Emil Coliban, naturalistul Ovidiu Bojor, Marius Marcus si medicul Cezar Vergulescu, mort lovit de o piatra. Scopul echipei era cucerirea varfului Gurja Himal (7.165 m). DEsi echipa s-a destramat dupa tragicul accident, Marius Marcus impreuna cu un alpinist nepalez au atins totusi varful.

Expeditia spre Broad Peak din anul 1987 a fost un esec, varful fiind urcat abia in 1992 de Constantin Lacatusu, in cadrul unei expeditii americane.

In 1992, prima echipa feminina romaneasca de Himalaya, formata din Taina Coliban si Sanda Isaila, dispare in incercarea de escaladare a varfului Dhaulagiri (8.167 m).

Dupa o tentativa nereusita in anul 1994, la 17 mai 1995 Constantin Lacatusu devine primul roman care ajunge pe Everest, ca membru al unei expeditii internationale.

In 1996 o alta echipa romaneasca, condusa de Razvan Petcu vizeaza atingerea varfului Nanga Barbat (8.125 m), dar se opreste la aproximativ 8.000 de metri. Razvan Petcu si Gabriel Stana incearca sa forteze inaintarea, dar dispar sub o uriasa avalansa. Mihai Cioroianu, unul dintre supravietuitorii expeditiei, reuseste in anul urmator sa atinga varful, impreuna cu trei spanioli.

O alta expeditie romaneasca pe Nanga Parbat, organizata de Clubul Alpin Transilvania, in 1998, este oprita la 7800m de vremea neprielnica. In acelasi an echipa Galescu-Lacatusu esueaza la 7500m in incercarea de a urca pe Cho Oyu. Totusi, Mihai Cioroianu reuseste sa urce Gasherbrum II, impreuna cu un coechipier italian.

In 1999 Mihai Cioroianu moare in tentativa de ascensiune a piscului K2 (8.611 m, al doilea varf al Terrei).

Desi intarziat, startul romanilor a fost viguros, ei reusind sa urce, in numai 20 de ani cei mai multi optmiari, inregistrand si o serie de premiere mondiale pe diferite continente. Dintr-o enumerare sumara, care sa cuprinda doar pe cei incununati de glorie, nu pot lipsi cateva nume: Ticu Lacatusu, Florin Grama, Cornel Coco Galescu, Marius Gane, Ioan Torok, Horia Colibasanu, David Neacsu, Teodor (Fane) Tulpan, Teodora Vid, Alexandru Gavan, Gheorghe Dijmarescu.

Cristian Lascu, redactor sef la National Geographic, spunea ca in istoria expeditiilor in Himalaya au fost mai multe etape: cea in care muntii se urcau pentru ca acestia exista, apoi cea a expeditiilor pentru a arata ca exista alpinism romanesc, iar acum e momentul in care se incearca sa se demonstreze ca exista alpinisti romani. Iata-i !


Constantin Lacatusu s-a nascut la data de 21 februarie 1961, la Piatra Neamt. A absolvit Facultatea de Geologie din Bucuresti in 1986. Constantin Ticu Lacatusu este primul roman pe Everest, in 1995, precum si singurul roman care a reusit completarea circuitului Seven Summit, odata cu cucerirea in 2001 a Varfului Vinson din Antarctica.

Bogata lui "cariera" de alpinist include numeroase expeditii si reusite pe toate continentele lumii:
1990 - Caucaz (Elbrus Est, Ushba pe ruta nordica, unul dintre cei mai dificili 4-miari din lume, Pic Sciurovski, Chatin-Tau).
1991 - Caucaz: (Donguz Orun – prima ascensiune romaneasca, solo, Ullu Tau)
1992 – Himalaya - Karakorum (Broad Peak (8047m), pe 2 august devinde primul roman pe un varf de peste 8000m)
1993 - Caucaz (Nakra – prima ascensiune romaneasca, Keishi – prima ascensiune romaneasca, Traversarea Nakra – Donguz Orun (7 zile) – premiera romaneasca, Elbrus W - “Acoperisul Europei”, Pic Sciurovski - peretele nordic / ruta Herghiani – premiera romaneasca)
1994 - Himalaya (tentativa pe Everest pana la 8100m, pe fata NNE. Echipa internationala condusa de Russell Brice, incluzand alpinisti faimosi precum frantuzoaica Chantal Mauduit si americanul Marty Schmidt)
1994 - Alpii Valesani (Monte Rosa – cel mai inatlt varf elvetian - prima ascensiune a unei echipe romanesti, Breithorn – peretele NV / ruta Welzenbach - prima ascensiune romaneasca, Matterhorn si Rimpfischhorn – prima ascensiune romaneasca)
1995 - Africa (Mount Kenya / Batian – premiera romaneasca, Point Lenana, Kilimanjaro)
1995 - Himalaya (Everest - ruta nordica (North Ridge/NE Ridge) – prima ascensiune romaneasca a Varfului Everest pe 17 Mai)
1996 - Anzi (Aconcagua si Cerro Cuerno - fata sud-vestica – prima ascensiune Romaneasca, impreuna cu Oliver Batar)
1996 - Himalaya ( tentativa pe Dhaulagiri – al 7-lea varf din lume pe creasta nordestica. Altitudinea atinsa: cca. 7800m)
1997 - Denali (McKinley, prima ascensiune a unei echipe romanesti, impreuna cu Coco Galescu)
1998 - Himalaya(tentativa pe Cho-Oyu impreuna cu Coco Galescu, Cho-Oyu – ascensiune solitara si premiera nationala, fara sprijinul serpasilor nepalezi si fara oxigen artificial, cea mai rapida ascensiune a anului - 11 zile de la sosirea in Tabara de Baza pana pe varf.
1999 - Himalaya (tentativa pe Dhaulagiri intr-o ascensiune de toamna, Lacatusu a atins varful premergator de 8140m)
2000 - Carstensz Pyramid – prima ascensiune româneasca
2001 - Mount Vinson (Vârful a fost atins pe 10 decembrie, în conditii extreme. Acesta a fost ultimul pas din proiectul Seven Summit)
2003 – Himalaya (Machermo Pharilapche, vârf virgin din Khumbu Himal, zona Gokio, alaturi de Viorel Amzaroiu (Mardare) si Vladimir Condratov)
2004 – Alpii Valesani (Castor, Pollux si Liskamm - ascensiuni în premiera româneasca, împreuna cu Cezar Cordun, Simion Poiana si Robert Tutuianu)
2004 – Himalaya(in tentativa pe varful Janak-7090m, vârf virgin din JANAK HIMAL, regiunea Kangchenjunga Nepal, împreuna cu Viorel Amzaroiu si Ioan Torok, ating cca. 6500m pe o ruta dificila si periculoasa pe versantul vestic; Rifil Peak si Tsisima Peak - premiera mondiala)
2006 – vulcanul Teide (3718m), cel mai înalt pisc al Spaniei
2006 – Alpi (Mont Blanc, Grossglockner si ugspitze, împreuna cu Simion Poiana)

Povestea expeditiilor lui Ticu Lacatusu si multe altele pot fi gasite pe www.lacatusu.ro

Florin Grama este in egala masura un adept al alpinismului traditional, al escaladei sportive si al turelor de ski. In prezent locuieste in SUA, continuand cariera de catarator si antntrenand echipa de juniori a Vertical Adventures.

Din palamresul sau putem enumera: Ama Dablam (6812m) Himalaya - premiera romaneasca, Matterhorn (4478m) Alpi, Mt. McKinley (6197m) Denali, Aconcagua (6959m), pe ruta Polish Glacier, Anzi, Demirckazik (3756m), Mt. Taurus.
In tara a realizat numeroase rute in Carpati, inclusiv o traversare de 10 zile, iarna, a Carpatilor Meridionali si o traversare de iarna a Custurii Saratii, considerata cea mai dificila traversare din Romania.

A obtinut numeroase premii la concursuri de escalada si bouldering desfasurate la Herculane,(1994, 1996, 1997, 1998), Caransebes (1999), Retezat(1997) Atlanta (2002, 2003, 2004), Nashville(2003), Miami (2004) etc

Despre pasiunea lui Florin Grama gasiti mai multe pe siteul fgrama.com

Cornel Coco Galescu s-a nascut in 26 decembrie 1964 la Caransebes, la poalele muntilor Tarcu. A mers prima data pe munte la 10 ani, cu dorinta sa invete sa schieze pe Muntele Mic ( 1802m ). "M-am indragostit `la prima vedere` de munte si de schi, sentiment care n-a incetat nici azi, dupa mai bine de 30 de ani", spune Coco.

"Primul traseu de alpinism l-am parcurs in iarna lui 1985 ( Surplomba Cenusie ) alaturi de Micola Zoli, dar foarte multe secrete ale alpinismului le-am invatat de la alpinistii timisoreni: Eugen Seracin, Emil Luzan, Novac Iacob, Nicolae Balmez." Intre 1986-1990 participa si castiga de nenumarate ori la concursuri de schi si alpinism, cum ar fi Campionatul Universitar de Schi Alpin pe zona de Vest, Alpiniada Banatului sau Cupa Romaniei de alpinism.

Parcurge nenumarate trease de vara si de iarna din Bucegi, Piatra Craiului, Cheile Bicazului, Valea Cernei, Retezat, Cheile Turzii, etc. In 1992, castiga Cupa Romaniei la Alpinism, avand coechipier pe George Popa. Impreuna cu George Popa realizeaza si o premiera mondiala in Muntii Kackar din Turcia, cucerind un varf al carui nume va ramane ”Turnul Romanilor”. Participa la scoli de alpinism si salvamont din tara si strainatate ( E.N.S.A. Chamonix ).

In palmaresul sau, alaturi de premii obtinute la competitii interne (1985-1992 intre care Cupa Romaniei la alpinism, obtinuta in 1992), intra expeditii in Alpi(1996, 2004), Caucaz (1990, 1991), Anzi (1998, 2003), Kackar(1993), Taurus (1996), Himalaya(1996, 2003), precum si numeroase premiere: premiera mondiala din Turcia (Turnul romanilor, 1993), premiera romaneasca pe ruta tehnica din Aconcagua, premiera romaneasca pe Vf. McKinley ( Alaska, 1997 alaturi de Ticu Lacatusu ),premiera romaneasca pe Vf. Cerro Solo din Patagonia (2000), ascensiunea solitara pe Vf. Sitta Chuchura din Himalaya, tura pe schiuri din Laponia (2002) , premiera romaneasca din Ama-Dablam Himalaya (2005, alaturi de Florin Grama).

Coco Galescu este fondatorul Clubului Montan Caransebes, alaturi de Florin Grama si Adrian Prelipceanu, autor si colaborator la construirea mai multor panouri de escalada din tara, manager la S.C. Conic srl - producatoare de prize artificiale si autor de articole si documentare cu tematica montana.

Cristian Tecu s-a nascut pe 11 aprilie 1970. A absolvit Facultatea de Hidrotehnica, Timisoara in 1993. In prezent fiind artist al Federatiei Internationale de Arta Fotografica, fotograf, cameraman, editor audio/video si doctorand cu frecventa la Universitatea Politehnica Timisoara – Multimedia

Practica alpinismul din 1988, participand la expeditii in Caucaz (1995, 1997, 1998, 2001 si 2002), Pamir(1996) si Tian Shan (1999). Si-a trecut in palmares varfurile: Gumaci, Ceghet Tau, Germogenov, Djan Tugan, creasta Ushba, Pik Kavkaz pe un traseu în premiera româneasca, Belalakaia, Elbrus (Caucaz), Pik Lenin (Pamir) si Khan Tengri pâna la cota 6800 (Tian Shan), Quitaraju (Cordillera Blanca), Shishapangma Central Summit (Himalaya), iar în Alpi, Petit Dru, si ruta Ma-Ika în premiera româneasca în Grandes Jorasses

Pe 2 octombrie 2006, în atinge Cho Oyu, 8201m, din Himalaya.

O parte a lucrarilor sale poate fi vazuta la adresa: www.momente.ro.

Marius Gane este o alta figura emblematica pentru alpinismul romanesc. In prezent el este salvator montan în cadrul Serviciului Public Salvamont Arges. Are in palmares ascensiuni in Romania dar si in afara ei, ascensiuni solitare de iarna, expeditii in Caucaz, Africa, America de Sud, Nepal si Pakistan. Din multele sale reusite enumeram:

1984-2004 - Escalade estivale si hivernale in Carpati. Premierele de iarna ale traseelor Memorial Emilian Cristea, Scorpionul, ascensiunea solitara hivernala a traseului Fisura Albastra Directa
1991 - Elbrus W (Caucaz)
1992 - Creasta Shelda (Caucaz)
1995 - Traseu deschis in premiera in masivul Aladaglar - Turcia
1996 - Expeditie Nanga Parbat (Karakorum) - fara atingerea varfului
1998 - 2001- Escalade in Alpii Francezi. Premiera hivernala romaneasca a traseului Directa Americana din Petit Dru.
2003 - Aconcagua (Anzi)
2003 - Everest (Himalaya)
2005 - Chopicalquim, Pisco (Anzi)
2008 - Gasherbrum 2 ( Karakourum), fara tabere intermediare amenajate anterior, in stil alpin

Teodor(Fane) Tulpan s-a nascut la 14 iunie 1971 la Sibiu. Pasiunea pentru munte s-a aprins din copilarie, pe coamele Cindrelului, alaturi de bunicul sau.

In anul 1993 intra in Asociatia Salvatorilor Montani Sibiu invatand de la oameni cu experienta ceea ce inseamna mersul pe munte in conditii extreme.
"Imi doream sa merg la altitudinimai mari sa vad cum ma comport si daca mai fac alpinism sau ma apuc de tenis." A inceput in 1996 cu prima expeditie externa in PAMIR, avind ca scop escaladarea vf. Lenin 7.134m, un varf impresionant si dorit de foarte multi alpinisti.

In anul urmator, reuseste sa urce vf. Elbrus si Ghermoghenov,facand si o tentativa la vf. Ushba, cel mai dificil din Caucaz. Reuseste, insa, ascensiunea pe acesta in 1998, in cadrul unei noi expeditii.
In 1999 participa intr-o alta expeditie spre masivul Tien-Shan, avind ca tel vf. Khan Tengri, reusind sa urce chiar de doua ori in interval de o saptamana pe varf, iar ca fapt inedit zboara cu parapanta, in premiera mondiala, de la 6.000 m pana in tabara de baza.

In trei din aceste expeditii partener i-a fost Mihai Sima, alaturi de care a participat si la expeditia Everest 2003. În acest an participa in Argentina la o expeditie de testare/pregatire pe varful Aconcagua impreuna cu majoritatea colegilor din expeditie. Si aici zboara cu parapanta de la Tabara II (5.400 m) pana in tabara de baza (4.100 m).

Pe 22 mai 2003 urca varful Everest, in cadrul unei expeditii romanesti, cunoscuta ca Everest 2003. Grupul a fost format din zece membri, condusi de alpinistul David Neacsu, plus doi cameramani, si ei alpinisti cu vechime. Primul care a atins varful, pe 22 mai – la 8,10 ora locala, a fost sibianul Teodor Tulpan, urmat de Marius Gane si Lucian Bogdan. Al patrulea roman din expeditie care a atins varful a fost Gheorghe Dijmarescu.

In 2004 face o tentativa de a urca pe K2, al doilea varf din lume, retragandu-se la altitudinea de 7400 m din cauza vremii nefavorabile si a unor degeraturi de gradul I la degetele de la picioare.
Teodor Tulpan si-a mai trecut in palmares, in 2005, varful Chopicalque, din Peru, in 2007 varful Kenya , in 2007 Varful Mont Blanc, in 2008 Varful Chandrasila din India, in 2008 Varful Orizaba din Mexic, iar in 2009 Elbrus si Kilimanjaro.

Siteul www.tulpan.ro contine povestea detaliata a expeditiilor sale.

David Neacsu a condus prima expeditie româneasca pe Everest, in 2003. Este deja printre veteranii alpinismului romanesc cu numeroase expeditii in muntii inalti. O scurta trecere in revista a palmaresului sau ar cuprinde:

1990, 1993 – traversarea Carpatilor Meridionali pe timp de iarna;
1991 – Vf. Elbrus, Caucaz
1992 – Vf. Mont Blanc, Alpi
1994 – Vf. Kilimanjaro (prima expeditie româneasca, unde s-a realizat recordul mondial de viteza în ascensiune), apoi Vf. Mount Kenya, ambele din Africa;
1995 – Vf. Mont Blanc, Alpi, ascensiune de iarna;
1996 – Vf. Aconcagua, America de Sud, premiera româneasca;
1996 – Vf. Mont Blanc, Alpi, versantul Italian;
1997 – Vf. Mc Kinley, Alaska;
1997 – Vf. Kilimanjaro si Vf. Kenya din Africa;
1998 – Vf. Huascaran - Anzii Cordilieri, Peru;
2000 – Vf. Illimani, Bolivia, Vf. Cotopaxi, Ecuador;
2002 – Vf. Kala Patthar, Nepal, Vf. Klucev – Kamtchatka, Rusia;
2003 – conduce expeditia Aconcagua 2003;
2003 – conduce expeditia Everest 2003, ocazie cu care, alpinistul Teodor Tulpan stabileste un nou record mondial de zbor cu parapanta pe Everest, in 30 de minute;
2009 - conduce expeditia româneasca Northland Antarctica 2009, Mt. Vinson 4.897, împreuna cu Tulit Zsombor;

Imagini din expeditiilel lui David Neacsu pot fi vazute pe siteul www.himalaya.ro

Horia Colibasanu s-a nascut pe 04.01.1977 la Timisoara. A absolvit Facultatea de Stomatologie, Timisoara, in 2001, in prezent fiind medic. Practica alpinismul din 1998, participand si castigand premii nationale la concursuri de alpinism.

In palmaresul sau intra expeditii in Caucaz (1998, 2002), Tian Shan (1999), Alpi(2003).
In 2004 urca in premiera nationala vârful himalayan K2, stabilind cea mai buna performanta a alpinismului românesc. Expeditia din 2004 pe vârful K2 , al doilea vârf din lume ca altitudine si cu siguranta cel mai greu optimiar, l-a inscris pe Horia Colibasanu, prin atingerea vârfului, pe lista alpinistilor de talie mondiala. Performata lui pe K2 reprezinta momentan cea mai mare realizare a alpinismului românesc si a fost echivalata de catre Agentia Nationala pentru Sport cu un titlu de vicecampion mondial.

In 2006 Horia pleaca impreuna cu Romeo Dunca in expeditia pe Manaslu, alaturandu-se unei expeditii internationale conduse de cel cu care a urcat pe K2 in 2004, Inaki Ochoa de Olza. Pe 29.04.2006 Horia reuseste sa atinga varful alaturi de Inaki si Jorge Egocheaga, tot in premiera romaneasca. Aceasta reusita, cumulata cu cea de pe K2 ii aduce din partea Municipalitatii TIMISOARA titlul de cetetan de onoare al municipiului Timisoara.

In 2007, Horia pleaca din nou spre Nepal in compania aceluiasi Inaki. Tinta lor este varful Dhaulagiri si, beneficiind de aclimatizarea de pe Dhaulagiri, incearca o tentativa fulger pe Annapurna. Pe 1 mai Horia reuseste sa-si treaca in palmares varful Dhaulagiri, acumuland a treia premiera romaneasca in Himalaya. Tentativa pe Annapurna este insa "respinsa" de vreme si de conditii prea periculoase, astfel ca Annapurna ramne „restanta”.

Siteul sau poate fi accesat la www.horiacolibasanu.ro.

Alexandru Gavan este un alpinist si fotograf român. În activitatea sa de alpinist, a cucerit trei vârfuri de peste 8.000 m: Gasherbrum 1, 8.068 m, în premiera romaneasca, Cho Oyu, 8.201 m,Makalu, 8.463 m, al cincilea cel mai inalt varf din lume. La data de 2 octombrie 2006, când a urcat pe Cho Oyu, la doar 24 de ani, a devenint cel mai tânar român care a pus vreodata piciorul pe vârful unui optmiar. De asemenea, pe 12 mai 2008, cand a urcat Makalu, realizeaza prima ascensiune româneasca a vârfului.

Alex Gavan este adeptul unui stil curat, urcand fara oxigen si fara ajutorul serpasilor. "Pentru mine, Everestul n-a fost niciodata un scop in sine. Normal, de cand eram mic, in liceu, visam sa urc Everestul, doar ca acum a venit ca o evolutie fireasca a proiectului meu hima­layan, si anume ascensiunea tuturor varfurilor de peste 8.000 de metri fara oxigen suplimentar." declara in primavara lui 2009, inainte de tentativa de a urca varful Everest, tentativa intrerupta pe 1 mai, din cauza conditiilor neprielnice din zona caderii de gheata Khumbu.

Lucrarile sale si povestea expeditiilor din Himalaya pot fi vazute pe www.cloudclimbing.ro

Vid Teodora s-a nascuta la Lugoj, pe 28 noiembrie 1982, absolvind Facultatea de Geografie-Turism din Timisoara. Este membru al Clubului de Turism „Concordia“ Lugoj si al Clubului Sportiv Alternative TM din Timisoara. Practica schiul alpin, snowboardingul, alpinismul, escalada si speologia.A fost ghid montan si instructor de ski în statiunea Saas-Fee din Elvetia.

Palmaresul sau numara: Barrhorn, Mittaghorn, Egginer, Monte Moro, Jegihorn (Alpi 2003), Allalin, Alphubel (Alpi - 2004), Dom, Nadelhorn (Alpi - 2005), Mont Blanc si Matterhorn (Alpi 2006), Aconcagua (Anzi - 2007) , McKinley (Denali - 2007, prima românca pe acest vârf), ascensiune de iarna pe Mont Blanc (Alpi - 2007), Pico de Aneto (Pirinei - 2007), Lagginhorn, Weissmies (Alpii elevetieni - 2007), premiera româneasca pe fata nordica a vf. Allalin (2008), vf. Tsergo Ri, vf. Surya, vf. Kala Pattar (Nepal - 2008), vf. K2 - pâna în tabara 2 (Karakoroum - 2008).

Teodora Vid este prima femeie din Romania care a urcat un optimar, lucru petrecut in 19 mai 2009 pe varful Cho Oyu.

Puteti afla mai multe despre proiectele sale, trecute sau viitoare accesand: www.thea-vid.ro